A fost odata o Cetate pe tarmul unei mari indepartate.Locuitorii acestei cetati nu cunosteu ura , vrajba si viclenia; ei traiau in pace si armonie. Multi incercase sa afle taina acestei cetati dar nimeni nu reusise sa-i descopere secretul. Intr-o zi acosta in portul Cetatii o ambarcatiune din care cobora un om tare ciudat; fata lui arata ca a unui broscoi raios.El aduse in Cetate fel de fel de lucruri sclipitoare cu ajutorul carora incerca sa afle taina Cetatii ( Cetatea nu cunostea banii)si tot incercand el prin piete si pe la portile oamenilor veni si Marea Noapte in care Cetatea isi inchidea portile si nici un strain nu avea voie sa ramana intre zidurile ei, Cetatea o data pe an isi lua zborul spre inaltul cerului.In aceasta noapte in acorduri de muzica si incarcata de lumina, incepea sa se perfactioneze incarcandu-se cu iubire si armonie.Dansatorii invatau noi taine ale dansului, daruirii si iubirii, Pantofarii invatau sa faca pantofi moi si usori punand pe langa materialele cunoscute adevarate aripi de iubire, avant si sanatate si uite asa fiecare se perfectiona in atelierele ceresti.Dar in aceasta noapte cand Omul Broscoi ramase ascuns intre zidurile Cetatii se intampla o mare nenorocire, in loc de lumina si armonie oamenii se incarca cu egoism,ura si rautate si de atunci Cetatea nu mai zboara.
