vineri, 31 decembrie 2010

Povestea Cetatii Zburatoare



A fost odata o Cetate pe tarmul unei mari indepartate.Locuitorii acestei cetati nu cunosteu ura , vrajba si viclenia; ei traiau in pace si armonie. Multi incercase sa afle taina acestei cetati dar nimeni nu reusise sa-i descopere secretul. Intr-o zi acosta in portul Cetatii o ambarcatiune din care cobora un om tare ciudat; fata lui arata ca a unui broscoi raios.El aduse in Cetate fel de fel de lucruri sclipitoare cu ajutorul carora incerca sa afle taina Cetatii ( Cetatea nu cunostea banii)si tot incercand el prin piete si pe la portile oamenilor veni si Marea Noapte in care Cetatea isi inchidea portile si nici un strain nu avea voie sa ramana intre zidurile ei, Cetatea o data pe an isi lua zborul spre inaltul cerului.In aceasta noapte in acorduri de muzica si incarcata de lumina, incepea sa se perfactioneze incarcandu-se cu iubire si armonie.Dansatorii invatau noi taine ale dansului, daruirii si iubirii, Pantofarii invatau sa faca pantofi moi si usori punand pe langa materialele cunoscute adevarate aripi de iubire, avant si sanatate si uite asa fiecare se perfectiona in atelierele ceresti.Dar in aceasta noapte cand Omul Broscoi ramase ascuns intre zidurile Cetatii se intampla o mare nenorocire, in loc de lumina si armonie oamenii se incarca cu egoism,ura si rautate si de atunci Cetatea nu mai zboara.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Ganduri la inceput de iarna

Gand de iarna.....Scrisoare la-nceput de iarna.... - Randuri pentru Mos Craciun !

Multumesc ! Sunteti niste oameni buni, aveam nevoie de voi, de-asta sunt pe aici. Multumesc voua care sunteti aici pe blogul meu, multumesc celor care au pus muzica si filmulete frumoase, multumesc pentru informatiile gasite.Cu voi e mai cald si mai bine pe pamant !Voi mai intra pe aici dar am simtit nevoia sa scriu aceste ganduri.
Multumesc !

marți, 30 noiembrie 2010

LA MULTI ANI ROMANIA ! - ARMATA ROMANA


La multi ani celor ce simt romaneste ! La muti ani celor ce iubesc Romania !La multi ani romani !

Am pus ca eticheta "La multi ani Romania" si mi se spune ca nu este permis !...

Romania, pentru mine e ca si cuvantul"mama",Romania pentru mine este sunetul clopotului din copilarie de la mine din sat. Romania pentru mine este salcamii din Baragan,Romania pentru mine este tarana fierbinte care ma frigea la talpi, Romania pentru mine este mancarea mamei,Romania pentru mine este biserica din sat, cimitirul din deal unde sunt ingropati toti ai mei...
Dupa cum stie toata lumea nimic nu este intamplator. Faptul ca ne-am nascut in Romania tine de interiorul nostru.Doamne iti multumesc ca m-am nascut aici in aceasta tara ! Eu stiu cat valoreaza un bob de porumb, stiu asprimea vanturilor care-mi taiau respiratia, stiu gustul noroaielor din sleaurile Baraganului, mai stiu ce inseamna o picatura de apa in Baraganul secetos.Doamne iti multulesc pentru fiecare groapa, pentru fiecare piedica, pentru fiecare gri.Este desertul meu peste care trebuie sa trec ! Doamne tine tara asta iar pe noi trezeste-ne !

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Aspiratii - Anton Suteu - Amintiri

Aspiratii ; Eminescu si Anton Suteu


Nu am stiut ca Anton Suteu nu mai este printre noi, am iubit mult muzica lui.

Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic
şi nici tu
am crezut că suntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret, -
acela că existăm...
Dar era noapte şi, vai, dimineaţa,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tâmpla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Şi m-am gândit -Doamne,
ce fel de pâine voi mai fi fiind
şi eu,
şi pentru cine?
Nichita Stanescu

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

....Este timp....a fost timp....


 


    ..................Este timp................................Era timp...................A fost timp....................



















miercuri, 10 noiembrie 2010

"Eminescu este cifrul secret al natiei" - Adrian Paunescu

"Eminescu este una dintre grinzile de susţinere a neamului. El nu este o simplă cărămidă, nu e o simplă ţiglă sau o simplă fereastră, e grinda de bază, aia care păstrează neamul întreg. Eu, dacă mă duc la Chişinău, pot avea o mie de nuanţe faţă de, să zicem, Nicolae Dabija. Avem însă un punct comun: Eminescu. În Eminescu ne întâlnim toţi. Asta este o chestiune aproape fără egal. Nici nu ştiu dacă mai au alte popoare acest noroc şi această condamnare divină, să se poată regăsi într-un nume. Atacurile la adresa lui Eminescu, reapărute în condiţii de libertate, constituie dovezile existenţei lui Eminescu. Nu îi lasă în pace! Nu s-a mai văzut polemică aşa încinsă cu un mormânt! Eminescu nu este suficient explicat, nu este suficient desfăcut către noi. La cursul meu de la „Spiru Haret”, o universitate excepţională pe care de asemenea vor să o dărâme, predau două linii ale lui Eminescu: linia naţională, naţionalistă chiar, doina şi linia universală. Ele sunt amândouă posibile şi între aceste două coperte se găseşte Eminescu întreg. Este poetul exemplar sau cum spunea extraordinar Blaga: „Dacă George Coşbuc este poetul naţional printr-un consimţământ plebiscitar, Eminescu este poetul naţional printr-un legitimism de ordin divin”. Acolo, noi nu putem umbla. Cine umblă acolo moare, în sens moral sau estetic. Eu mă rezum să spun doar atât: Eminescu este cifrul secret al naţiei." Adrian Paunescu

ADRIAN PAUNESCU - Un gand al lui Balcescu, de departe

Vai,ipocritii,cum ma dau afara
Cand e sa fiu chemat la cate-un praznic.
Mijloc de veac,eu sangerez naprasnic,
Ca-n veac strain in propia mea tara,

Atat de-nstrainat si de rece,
Atat de indelung ticalosita,
Atat accent corupt peste Ursita,
Atat de cinic raul,nu-i mai trece.

Ia seama,tara mea orientala !
Ce silnic tricolorul tau adie,
Ai sa ramai saraca si pustie,
Spital in care nu mai e nici boala.

Ce-i de facut ? Imbatrinesc in tine,
In descendenta domnului Quijote,
Ma lupt cu mori de vant ce fac bacnote
Si carora,tradandu-te,li-i bine.

Ce singur si ce usoara prada
Agresiunii celor fara mila.
O lumanare... tivda,o festila,
Ce simplu-i este noptii sa ma vada.

Minnciuni,minciuni si clevetiri si barfe,
La tribunal poarta roba hotii,
Ne vom ticalosi cumva, cu totii ?
Vom fi un neam de delatori si tarfe ?

Mergeai in jurul soarelui, o tara,
Si-un accident te-a intrunat din cale,
Unde sunt mama cantecele tale ?
Din cosmos hotii te vor da afara.

Alcool iti vor aduce in aorte
Si limba ta o vor sui pe cruce,
La un azil al Terrei te vor duce
Si te vor vinde pe valuta forte

Ma uit la muncitorii si taranii
Ce nu mai cred acum decat in tine
Si carora li-e sila si rusine
Ca-i stinge truda si putini sunt banii.

Sunt servitorul tau si sunt cosarul
Ce fumurile epocii le spala;
Ia seama, tara mea orientala,
Prin partea noastra s-a umplut paharul !
Copiata din "Totusi iubirea" 1983

miercuri, 27 octombrie 2010

Parintele Savatie Bastovoi - Smerenie si Libertate

http://www.crestinortodox.ro/predici-audio-mp3/smerenie-libertate/smerenie-libertate-savatie-bastovoi-02-57.html
Părintele Savatie - Smerenie și libertate in rugăciunea lui Efrem Sirul (partea I)

vineri, 22 octombrie 2010

Cenaclul Flacara;Lumina - Ecoul

Lumina, lumina/ Lumina pierduta prin crengi/ Alerg dupa tine, alergi/ Lumina, lumina/ Lumina pe urmele tale, pe vant/ Alearga un suflet flamand/ Aici esti ascuns dupa lume/ Nu vrei sa-i auzi de nume/ Atinge-l, lumina solara/ Nu-l lasa sa moara/ Lumina, lumina/ Lumina sorbita de trupuri/ Acum m-atingi, ma tulburi/ Lumina, lumina/ Lumina cu sete te sorb/ Si-n veci n-oi mai fi orb/ Lumina, mereu ma apropii de vise/ Descoperi sperante-dorinte/ Facandu-le floare de mar/ Lumina, viata, adevar/ Atinge-l, lumina solara/ Nu-l lasa sa moara/ Facandu-l floare de mar/ Lumina, viata, adevar/ Adrian Păunescu

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Fat - Frumos - “Ileana Cosânzeana din cosiţă floarea-i cântă, nouă împăraţi ascultă !”

“Ileana Cosânzeana din cosiţă floarea-i cântă, nouă împăraţi ascultă !”


Oameni, oameni, fratii mei,
Disperatii, fericitii,
V-ati spalat de superstitii,
De demoni si dumnezei.

Insa nu-i destul folos
Daca peste tot ce este
V-ati spalat si de poveste,
L-ati pierdut pe Fat-Frumos.

Vin acum la voi plangand,
Gura-mi sangera ca rana,
Unde este Cosanzeana,
In ce bolti, pe ce pamant ?

Ma ridic plangand de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde va e basmul, oameni,
Ce-ati facut cu Fat-Frumos ?

Fat-Frumos n-a existat,
N-a stat nimanui in cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist baiat.

Mai visati de vreti sa fiti
Fericiti cu capu-n perna
Feriti epoca moderna
De rigizi si scofalciti.

Din prea mult entuziasm
Sa nu spargeti Voronetul,
Dati-i voi mai mare pretul,
Oameni, mai ravniti la basm.

Voi, care aveti copii,
Nu-i lasati sub gand satanic,
Sa respire sterp, mecanic,
Ca si cand nici nu ar fi.

Doborati himera jos,
Oameni, reveniti in lume,
Pe umana noastra culme
Regasiti pe Fat-Frumos.

Fat-Frumos si toti ai lui,
Fiindca unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.

El venea la noi pe jos
Si ni l-au rapit piratii.
Vamesi vigilenti, redati-i
Actele lui Fat-Frumos.

Dati-i viata inapoi
Ochii mari, miscarea buzii,
Fat-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi.
Adrian Paunescu
Eu am poezia in volumul "Totusi iubirea" Adrian Paunescu,Editura Albatros - 1983!!!!!!Ce parere aveti ? 1983!............!?Curajoase versuri,nu ?!

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Tagore - Binecuvantare - Vangelis - Josephine Wall





Binecuvanteaza - aceasta inima plapanda,
acest alb suflet care a primit
sarutul cerului,sa vina
pe-aceasta stea de tina.
E drag copilului a soarelui lumina
si-i este draga fata mamei sale.
El n-a invatat sa-i fie sila
de argila,
si sa tanjeasca dupa aur...
Cuprinde-l langa piept si fericeste-l !
El a venit in tara asta-anume.
Nu stie nimeni
cum te-a ales pe tine din multime,
si a venit la usa ta,
si ti-a prins mana,
sa-si afle calea sa.
Te va urma razand si glasuind,
si fara pic de indoiala
in inimioara-i de argint.

vineri, 1 octombrie 2010

Tagore - Ingaduie numai sa dainuie

Ingaduie numai sa dainuie
un singur strop din mine
prin care pot sa te numesc Oceanul meu.
Ingaduie numai sa dainuie
un singur strop din vrerea mea
prin care pot sa te presimt de peste tot,
si pot sa vin spre tine prin toate lucrurile,
si pot sa-ti darui dragostea mea intodeauna.
Ingaduie numai sa dainuie
un singur strop din mine
prin care nu pot niciodata sa te-ascund.
Ingaduie numai sa dainuie
aceasta slaba veriga
prin care-s una cu vointa ta,
prin care soapta dorintei tale
raspunde-n inima mea:
veriga spre dragostea ta

Iulia Gusatu - Vremea


Iulia Gusatu - Vremea

Mihaela Giurgiu - Teama - Cenaclul Flacara


Mihaela Giurgiu - Teama

Mi-este tare teama de frunzele moarte
Teama de pajistile de roua pline
Indata-am s-adorm, daca nu ma trezesti
Inima-mi rece o voi lasa langa tine

Ce suna departe asa, dragoste
Vantu-n ferestre, dragostea mea


Ti-am pus coliere cu muguri de zori
De ce pe-acest drum ma lasi nimanui
De pleci prea departe pasarea-mi plange
Si nu-si va da vinul via verde de pe grui

Sfinx de zapada, tu niciodata
N-ai sa stii ce mult te-as fi iubit
In acele diminete cand ploua
Si cuibul se strica pe creanga uscata
Federico Garcia Lorca

Ulciorul - Iulia Isopescu - Cenaclul Flacara


Iulia Isopescu - Ulciorul



Ramai sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentru vin si pentru tine
Mai am in san trei pumni de aur.

Ramai sa ne-omoram tristetea
Si setea fara alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.

Stii tu frumoaso ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfanta
Din taina unui trup de fata.

L-a faurit candva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.

Inmiresmeaza-te frumoaso
Ca un altar cu mirodenii
Cat zarea-i plina de albastru
Cat lumea-i plina de vedenii

Atat cat drumurile lumii
Mai au pe margini bucurii
Caci maine in zadar vei bate
la porti de suflete pustii.

Iubeste-ma acum caci anii
Pe nazuinti or pune frauri
Si zilele vietii noastre
se scurg ca undele pe rauri

Si trupul tau care mi-e astazi
Cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanurï.

miercuri, 22 septembrie 2010

ROMANIA - Cristian Buica - Doctor pentru tara bolnava

Muzica veche romaneasca - Formatia Anton Pann

https://vimeo.com/channels/1064168/45356385

Formatia Anton Pann - Zaharicale from MicaelNicolas on Vimeo.

Cand eram copil tatal meu imi vorbea despre aceste cantece,el spunea ca le stie de la scoala din sat; - 1. Lelita Saftita 2. Nu mai poci de ostenit 3. Inima mi-e plina 4. Codex Caioni 5. Domnul Romaniei, Mircea cel Batran 6. Pesrev I 7. Intr-o verde gradinita 8. Bordeias, bordei, bordei 9. Bat-o sfantul de lupoaie 10. Scoala, puiculita, scoala 11. Colaj de dansuri romanesti 12. Mugur, mugurel 13. Urare

marți, 21 septembrie 2010

Constiinta apartenentei la neam;evreii si TRADITIA

Toata lumea spune ca evreii conduc lumea.Si eu cred la fel.Problema e ca ne multumim sa constatam asta si nu facem nimic.Fratilor, avem foarte multe lucruri de invatat de la ei.Evreii sunt foarte buni familisti,evreii respecta cu strictete TRADITIA lor mostenita si pastrata cu sfintenie de mii de ani,evreii sunt mari patrioti.Sunt si evrei mai rebeli mai putin legati de neamul lor, dar si acestia sfarsesc prin a se intoarce la TRADITIA lor stramoseasca.Evreii au grijă de ultimul banut,sunt muncitori si strangatori,sunt uniti,se ajuta,se recunosc intre ei.Am fost in casa unui evreu(un evreu din Romania),tot ce era in casa era marca evreiasca,totul era facut in Isdrael,pasta de dinti cu care se spala era facuta in Isdrael,medicamentele pe care le avea erau facute in Isdrael,televizorul pe care-l avea era facut in Isdrael.....Ei respecta sarbatorile cu strictete,la evenimente fericite sau mai putin fericite respecta TRADITIA cu strictete.Stiu foarte bine cine sunt,lucrul asta se invata in scoli in familie si in religia lor.Copii lor cresc cu aceasta constiinta a apartenentei la neam,li se spune ca sunt urmasii lui David si acesti copii cresc cu coloana dreapta si sunt in stare sa cucereasca lumea.Noi ce spunem copiilor nostri ?

luni, 13 septembrie 2010

Partaj - Desculti prin zapada;Cenaclul Flacara

Desculti prin zapada pentru mine inseamna desculti prin viata......../ Si lumea sa creada/ Si ochii sa vada/ A noastra parada/ Desculti prin zapada./ Deasupra e steaua,/ Pe umeri e neaua/ Si trupul gramada/ Desculti prin zapada./ Nefire in fire, doi oameni, subtire,/ Desculti prin iubire./ Zapada e alba/ Si frige la talpa/ Si tipete urca/ Pe-a pieptului furca./ Mai este, mai este/ Destula poveste,/ Povestea albastra/ Din inima noastra./ Nefire in fire, doi oameni, subtire,/ Desculti prin iubire./ Si fug dupa tine/ Prin albe ruine,/ Cuvant si tagada,/ Desculti prin zapada./ Si gerul ne taie,/ Si hai in odaie,/ Din recile omaturi Sa mergem sub paturi./ Nefire in fire, doi oameni, subtire,/ Desculti prin iubire./ Afara mai ninge,/ Lumina se stinge/ Si noaptea se lasa/ Pe strania casa./ In care se frange/ Un cuplu de sange/ Si nemarginire/ Incep sa respire./ Nefire in fire, doi oameni, subtire,/ Desculti prin iubire./ Adrian Paunescu

Valeriu Penisoara - Ora Strepezita;Cenaclul Flacara

Mirela Atudorei - Lume, lume;Cenaclul Flacara


Lume, lume
Adrian Păunescu

De la mine pân’ la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân’ la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân’ la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân’ acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân’ la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân’ la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însum

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Noi si "criza"! 2 -Sa ne iubim! - Gil Ionita;Cenaclul Flacara




Dumneavoastra, dragi civili din lume,
Urmariti de moarte unanim
Va propun o noua strategie
Sa ne iubim.

Dragostea e calea contra mortii
Dragostea e un atac sublim
Va propun o tactica urgenta
Sa ne iubim.

Sa ne iubim, sa ne iubim
Sa terminam al mortii haos
Sa ne iubim, sa ne iubim
Îndragostiti pe loc repaos.

Faceti tunul cîine de ograda
Faceti tancul suvenir intim
Va propun un ordin nou de lupta
Sa ne iubïm.

La congresul mondial al firii
“i propose for you a normal dream”
vă propun, votaţi această şansă,
să ne iubim…
Adrian Paunescu

vineri, 10 septembrie 2010

Noi si "criza"! 1

Cica lumea e in "criza"!.Fratilor eu m-am nascut intr-un pat cu saltea de paie!Mama mea imi dadea 2 lei,5 oua, 3 sticle si faceam cumparaturi la noi la "Cooperativa"!Sa fiu bine inteleasa cumparaturi pentru mama nu bomboane pentru mine!.Si ce mari erau banutii aia! Acuma avem bani prin toate buzunarele,prin toate gentile,pe carduri,la banci,dar suntem in criza!Cand eram copil mancam carne cel mult o data pe saptamana,astazi mancam carne in fiecare zi si suntem in criza!Bunicii mei au venit in Baragan cu mainile goale la inceputul secolului trecut si au facut case au crescut copii.Parintii mei au fost acei copii,unii au stat prin bordeie un an doi pana au facut casele.Cand au crescut au mers pe front si au luptat pentru tara.Eu cand m-am nascut nu era curent electric la noi in sat,in primele clase am invatat la lampa cu gaz.Mama mea si tatal meu au fost niste oameni foarte harnici(toti din sat erau asa)de dimineata de la 5 pana seara tarziu picioarele lor nu stateu.Se facea totul in casa,erau putine lucruri pe care le cumparam.Unde este criza fratilor!?lumea umbla imbracata parca merge la bal in fiecare zi,se cumpara totul,se face foarte multa risipa,se arunca multe.....

marți, 7 septembrie 2010

Romania : Etnic si Haiducii - Zorilor ;o varianta la "Cocosii negrii"- Phoenix(TRACIA )



Cantecul l-am auzit cu multi ani in urma, era prezentat ca un cantec foarte vechi. Mie mi-a adus aminte de Phonix - Cocosii negri si vad cantecul ca o varianta o lor.

Peste codri, peste munti
Peste ape fara punti
Undeva spre rasarit
E un loc nebiruit
Undeva spre rasarit
E un loc nebiruit. 
II:
Unde-s palosele crunte
Unde cresc stejari pe munte
Iata in zori c-au si pornit
Spre 'cel loc nebiruit. 

Refren:
Zorilor, ce peste lume veniti
Zorilor, mai stati si nu va grabiti... 

III:
Ei indeamna tot mereu
Caii ce rasufla greu... 
IV:
Vanta sufla, clocoteste
Tunetul in cer vuieste
Si un drum in urma lasa
De furtuni nici ca le pasa. 

Refren:
Zorilor, ce peste lume veniti
Zorilor, mai stati si nu va grabiti
Zorilor, voi ce lumina ne dati
Zorilor, mai stati si mai asteptati. 

V:
Au sosit in ceasul rau
Pe malul unui parau
Caii tristi au nechezat
Si-n parau navala au dat. 
VII:
Apa-i cruda ca o fiara
Ei n-au mai iesit afara
Cand luci lumina-n zori
Ei zaceau cazuti in flori
Langa malul alb de spume
La paraul fara nume. 

Refren:

Zorilor, ce peste lume veniti
Zorilor, mai stati si nu va grabiti
Zorilor, voi ce lumina ne dati
Zorilor, mai stati si mai asteptati. 
Zorilor, voi ce lumina ne dati
Zorilor, mai stati si mai asteptati. 

Asteptati... 
Asteptati... 
Asteptati... 
Asteptati... 
Asteptati..

Romania : Phoenix - Cocosii negrii (o varianta a "Zorilor")

/Cocosii negri cantara/ Zori albe nu se varsara/ Zorilor surorilor/ Nu grabireti a zorire/ Pan' cutare s-o gatire/ S-o gati, s-o-mpodobire/ Cu podoabe de argint/ Cum n-o mai fost nicicand/ Pan' a fi mers in pamant./

luni, 6 septembrie 2010

Romania : Nicu Alifantis - Romanta mica

Romanţă mică / Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună./ O veştedă lumină răzbate de sub pleoape./ Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:/ Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?/ Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e…/ Tristeţea-n trup se zbate. Surâsul dispărut/ Ne-a-ntunecat sărutul. E aerul mai mut./ Şi între noi tăcerea ca şarpele se suie./ Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună./ O veştedă lumină răzbate de sub pleoape. Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:/ Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?/ Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e… / George Pruteanu

sâmbătă, 28 august 2010

ROMANIA, te rog sa ramai ROMANIA ! - GHEORGHE ZAMFIR












Cine iti poate schimba identitatea cu asemenea muzica ?.ROMANIA ETERNA !

DUMITRU FARCAS -Asa a rezistat Romania in istorie ( muzica sufletului romanesc)




Muzica cara ne-a ajutat sa ramanem noi.Muzica care ne-a tinut coloana dreapta,muzica care ne-a intarit.Muzica care ne-a insotit si la bucurie si la durere.

Valorile Romaniei: Tudor Gheorghe


Tudor Gheorghe este un alt colos al Romaniei,un alt stalp pe care se sprijina.

miercuri, 25 august 2010

TAGORE - Gradinarul dragostei

 

Slujitorul: Regina mea,indura-te de slujitorul tau !

Regina: De-acum sfarsita-i intrunirea
si slujitorii-mi sant plecati.
de ce vii tu la-ntarziata ora ?

Slujitorul: Cand ai sfarsit cu ceilalti,
incepe ora mea.
Cu ce sa te slujeasca
cel de pe urma slujitor ?

Regina: Ce poti nadajdui E prea tarziu.

Slujitorul: Numeste-ma gradinarul
gradinii de flori !

Regina: Ce nerozie-i asta ?

Slujitorul: Ma lepad de-orce alta-ndatorire.
Zvarli-voi lancea,sabia in colb.
Nu-mi da solii la curti indepartate,
si nici porunci de-a cucerii noi tari.
Numeste-ma gradinarul
gradinii tale de flori !

Regina: Care-ti vor fi indatoririle ?

Slujitorul: Sluji-voi zilelor tele de tihna.
Improspata-voi firele de iarba
de pe poteca unde treci in zori
si unde talpile-ti vor fi imbratisate
de flori nerabdatoare de-a muri
si-a miresma sub pasii tai.
Eu te voi legana-ntr-un leagan
Prins intre crengi de saptaparna,
in timp ce Craiul Nou al inserarii
se va trudi cu buze de lumina
s-atinga,printre frunze,rochia ta.
Voi umple lampa cu ulei inmiresmat
sa arda langa patul tau,
si scaunelul scund de subt picioare
l-oi zugrav-n desene minunate
cu pasta de santal si de sofran.

Regina: Si ce-i dori tu drept rasplata ?

Slujitorul: Sa mi se-ngaduie sa tin in palme
micii tai pumni - boboci de lotusi -
si sa petrec ghirlande de flori
jur-imprejurul bratelor tale
si talpile sa ti le-mpurpur
cu mustul din petale de ashoka
si-un fir de colb ramas acolo
sa-l iau pe buze-ntr-un sarut.

Regina: Ti se-mplineste ruga,slujitor al meu.
Vei fi de-acum gradinarul
gradinii mele de flori.

duminică, 22 august 2010

vineri, 20 august 2010

ROMANIA : STEFAN AUG. DOINAS - Iedera Indragostita

Mesterul,stropit pe maini cu var,
inalta coloane si-arhitrava.
Zgribulita-n cuibul ei amar
de pamant,sfioasa si firava,
iedera-ncerca fara spor
sa i se-nfasoare pe picior.
- Vrei sa stam de vorba ? Vino sus...
Ah,de-atunci suvoaie-ntregi de clipe
si-au varsat luminile in vant !
Iedera-mbatata de cuvant
musca zidul nalt ca sa nu tipe
si mereu,mereu isi ia avant.
Iat-o:frunza palida,sihastra,
se alinta seara sub fereastra;
linge glezna pietrelor;deschide
nise oarbe,stresini si firide,
pantece de noi cariatide
si,suind cu soarele pe dungi
misca brate gingase,prelungi.
Nu e fulger,grindina sau ploaie
care s-o opreasca din urcus;
trupul fin si desirat se-ndoaie
lunecand pe muchii,jucausi.
Dale albe,mohorate gresii,
reci vitralii scaparand ca pesti

-aspre,geometrice obsesii -
se inchid sub pasii ei lupesti
si se fac mai netede - sa cada
frunza care bajbaie-n arcada.
Vantul cu ocari,razand de ea,
ii astupa cea din urma stea.
Toate sunt zadarnice.Atrasa
de cuvantul care i s-a spus,
iedera se catara pe casa
intinzandu-si valul de mireasa,
leganat si verde,pana sus.
O,dac-ar scurma prin tencuiala
strabatand-o,dac-ar da navala,
si-ar gasi iubitul in iatac ?
Zidurile stiu, fara-ndoiala.
Zidurile o sustin - si tac...

ROMANIA : NICHITA STANESCU - Spre Andromeda

E-un viitor pe care-l poti atinge cu geana,
indaratnica mea femeie.
Nu-i un joc, e numai un adevar ce va fi
la fel de prelung si de melodios,
ca adancurile de ocean inchipuite de cantaretii
la harfa, la fluier de os.

Lasa-ti umbra sa-mi treaca peste maini, peste umeri,
ca pe treptele unei scari in spirala,
si uita-te cu un colt de spranceana
cum iau nastere cuvintele de pe buzele mele,
asemenea lunii din marea vicleana.

Fiece cuvant care-l spun e un trup straveziu
de barbat, de femeie,
e-un sir unduit taiat in doua
gheata unui desert ce scanteie.
Vechile nuante-ale lucrurilor in zadar le mai cauti
statura lor necrescuta, culorile lor in schimbare
atarnand spre gri, ca niste capete de baieti
aplecate pe-o balustrada, visatoare.

Priveste, a aparut un platou
lucios, de metal.
Ce-ntins e platoul de nobil metal!
Noi doi suntem in mijlocul lui.
Si iata ca spui
cuvantul "noi",
fara sa te inclini intr-un rotocol de aer,
fara sa te incovoi intr-un val!

E-ntr-adevar un platou stralucitor de metal!
De-aici se pleaca in sus, e-atat de simplu!
La fel ca o miscare de dans,
un dans al gandurilor,
un dans al ideilor,
suitorul miscarilor dans.

Deasupra sunt planetele. Le poti atinge si tu,
cumva,
cu o vocala, cu o singura vocala,
cu A.

Tu, pamantule, ochi albastru,
pentru ca suntem privirile tale.
Tu, pamantule, gatlej de foc,
pentru ca suntem strigatul tau.
Tu, pamantule, tampla albita,
pentru ca suntem gandurile tale.
O, pamantule,
tu, batranule,
inteleptule, miscatorule!

marți, 17 august 2010

ROMANIA : STEFAN AUG. DOINAS - SAMANTA CU ARIPI

Nimeni nu-mi spune ce sunt
cand ma mistui in vant:
poate-un fluture galben,un vaier
stand pe-o floare vorace,de aer
intre cer si pamant.

Nimeni nu-mi spune firesc
ce taram cuceresc;
poate-un prag straveziu,poate-o culme
cu soboli adunati ca s-adulme
un masacru ceresc.

Nimeni nu-mi spune ce duc;
o chemare, un duh ?
M-a suflat cineva de pe buza ?
Am cazut dintr-o stea ?Sunt lehuza ?
Am sa nasc in vazduh ?

Toate-mprejurul meu tac.
Mi-e obrazul opac.
Sunt ? Nu sunt ? Apa cruda si rece
imi arata,drept umbra,cum trece
prin oglinzi un copac.

TAGORE - Inima mea , pasare...

Inima mea, pasare din salbaticie,
si-a gasit cerul in ochii tai.
Ochii tai sunt leaganul zorilor,
ochii tai sunt imparatia stelelor.
Cantecele mele se pierd in adancul ochilor tai.
Lasa-ma sa ma inalt in aceste doua ceruri,
in uriasa lor singuratate.
Lasa-ma doar norii sa le spintec,
sa le-mprastii vasliri de aripi
in stralucirea lor plina de soare.

luni, 16 august 2010

TAGORE - Pasari Razlete

Inima mea intinse panzele
in ale brizei lenese unde
catre ostrovul umbrit de-Oriunde.

miercuri, 11 august 2010

ROMANIA : Adrian Paunescu - MORTII CU VIII

Mortii cu mortii,viii cu viii,
dar mai ales toti impreuna,
in incapatoarea ursita a Romaniei,
intr-o soarta comuna.

Totul s-a-ntors,s-a sucit,
nimic nu ramane la locul sau,
ce furtuna de laborator,ce drapel peticit,
sarut mainile Doamna Parere de Rau.

Mortii cu viii,viii cu mortii,
sentinelele cu infractorii,
hazardul care mananca proportii
canta in toate limbile:Memento mori !

Tinete bine pe harta,tara,
sa nu cazi in cosmos afara.

Copiata din volumul "Totusi,iubirea" Editura Albatros 1983!!!!!!!!!!?!!!!!!!????????!

sâmbătă, 31 iulie 2010

Al.Tanase - O istorie a Culturii in Capodopere;Sumerul

"Cultura morala si literara, literatura sapientiala reflecta firea blanda a acestui popor,bunatatea si valorile pe care le pretuia - adevarul,legea,ordinea,justitia,libertatea,dreptatea.Ei detestau raul si minciuna,anarhia si dezordinea,nedreptatea,asuprirea,nelegiuirea,necinstea,nepasarea." citat din Al.Tanase.
OMENIREA DE ASTAZI ESTE IN PROGRES ?

Cântec de iubire al lui Susin - poem liric de acum 5000 de ani; citat de Al. Tanase din Votjtech Zamarovsky ''La inceput a fost Sumerul''

Mirele meu scump inimi mele, Mare si dulce ca mierea e frumusetea ta ! Leul meu, drag inimi mele Mare si dulce ca mierea e frumusetea ta ! Gandul tau, gandul tau, eu stiu sa-l impac Mirele meu, ramai pana-n zori in casa mea ! Inima ta,inima ta, eu stiu cum s-o bucur, Mirele meu,ramai pana-n zori in casa mea ! Si fiinca ma iubesti,mirele meu, Dezmiarda-ma,te rog ! Domnul meu,fii si protectorul meu Susin al meu,tu care bucuri inima lui Enlil Te rog,dezmiarda-ma

Enki si Sumer - un poem de acum 4-5000 de ani ; citat de Al.Tanase din Vojtech Zamarovsky "La inceput a fost Sumerul"

"O, Sumer, pamant imens printre pamanturile din univers,
Plin de lumina eterna, tu, care de la rasarit la asfintit
imparti legile divine tuturor popoarelor
Legile tale sunt glorioase, de neatins,
inima ta-i adanca de nepatruns..." citat de Al. Tanase

Unde este progresul mult trambitat facut de omenire ? Daca ne deplasam si comunicam mai rapid suntem mai avansati fata de cei de acum 4000 de ani ? Eu cred ca trebuie vazut in primul rand progresul facut de omenire pe plan spiritual si moral,iar aici eu cred ca suntem mult in urma celor asa zisi "primitivi".OAMENII ASTAZI UCID DIN PLACERE,OAMENII ASTAZI MOR DE FOAME,OAMENII ASTAZI SE FOLOSESC DE OAMENI,OAMENII ASTAZI MINT,OAMENII ASTAZI MOR DE BOLI VECHI DE SUTE DE ANI, poate mi de ani,OAMENII ASTAZI MANIPULEAZA,OAMENII ASTAZI SUNT NEFERICITI,OAMENII ASTAZI UMPLU TIMPUL OAMENILOR CU LUCRURI DAUNATOARE si NEFOLOSITOARE.

joi, 29 iulie 2010

Rabindranath Tagore - Pasari Razlete

"Inima mea este
chivotul aurit de sarutarea ta" -
zise norul din amurg spre Soare.

sâmbătă, 24 iulie 2010

ROMANIA : NICHITA STANESCU - NASTEREA

M-am trezit dintr-un somn pe care nu l-am dormit.
As fi fost un arbore binemirositor
dar ma chinuie foamea arborilor binemirositori.
As fi fost un lup uratmirositor
dar ma chinuie foamea lupilor uratmirositori.
As fi fost apa de ocean
greoaie si sarata.
As fi fost stanca verde a unei insule
dar ma chinuie foamea stancii verzi de insula.
As fi murit, da as fi murit
dar ma chinuie foamea unei vieti
netraite.

ROMANIA : NICHITA STANESCU - DIN NOU, NOI

Bun, dar cu noi cum ramane ?
Ei au fost mari, tragici, sfinti...
Ei au mancat paine,
parintilor nostri le-a fost parinti

Dar noi, dar cu noi ?...
Lor le-a fost frig, au patimit,
au mers prin zapada, prin noroi,
au murit si s-au nemurit

Noi traim, cu noi cum ramane ?
S-a hotarat ceva ? S-a hotarat ?
Cand anume si ce anume ?
Suntem, dar ne este urat.

Poveste din vremea cand ziua era cat un an si aveai timp sa faci de toate in ea

Parca era vara si copilul a mers cu parintii la camp, undeva departe de sat.Copilul avea 3 ani si trebuia sa stea singur la capul locului sa-si astepte parintii care se duceau si se intorceau cu randul de porumb.Randurile erau lungi, lungi ... ultima imagine a copilului a fost picioarele parintilor pe sub foile de porumb si copilul a gandit; "daca voi merge aplecat voi vedea picioarele parintilor mei"si copilul a plecat mergand cocosat prin porumb sa vada picioarele parintilor lui."Ciiiiiiine a pierdut un copil maaaaaaaaaaaaa ?"

marți, 6 iulie 2010

MICUL PRINT - Antoine de Saint - Exupery

Micul Print, este o carte, in special, pentru oamenii mari, in care se vorbeste depre prietenie si iubire.
Nina Cassian - Micul Print
Elogiul candorii

Stiu sa intreb
Despre miei, despre flori.
Odata-ntr-o padure
Am sarutat un izvor.

Stiu ce uimita-i
Culoarea albastra.
Am o gradina
Si o fereastra.

Mai am si o carte
Foarte subtire
In care nu-ncape
Decat o iubire.

Pot sa-mi iau locul
Langa tine, pe stea ?

- Da, spuse printul
Esti prietena mea.

.....................................................................................
Chiar atunci sosi si vulpea : - Buna ziua - zise vulpea. -Buna ziua - raspunse cuviincios micul print, care se intoarse, insa nu vazu pe nimeni. - Sunt aici - zise glasul - sub mar ... - Cine esti tu ? zise micul print. Esti tare frumoasa... - Sunt o vulpe - zise vulpea. - Vino sa te joci cu mine - o pofti micul print. Sunt atat de trist... - Nu pot sa ma joc cu tine - zise vulpea. Nu sunt imblanzita. - A ! Iarta-ma - rosti micul print. Insa dupa un rastimp de gandire, adauga : - Ce inseamna " A imblanzi"? - Nu esti de prin partile locului - zise vulpea - ce cauti pe-aici ? - Caut oamenii - zise micul print. Ce inseamna "a imblanzi"? _ Oamenii - zise vulpea - au pusti si vaneaza. E foarte neplacut ! Mai cresc si gaini. E singurul folos de pe urma lor. Cauti gaini ? - Nu - zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna a imblanzi ? - E un lucru care e prea dat uitarii - zise vulpea . Inseamna ; a-ti crea legaturi ;... - A-ti crea legaturi ? - Desigur - zise vulpea. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietasi, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. Iar eu nu am nevoie de tine . Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de vulpi.
Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman in lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman in lume... - Incep sa inteleg - zise micul print. E undeva o floare ...mi se pare ca m-a imblanzit... - Se prea poate- zise vulpea......................... - Viata mea e vesnic aceeasi. Eu vanez gaini, pe mine ma vaneaza oamenii. Toate gainile se aseamana intre ele si toti oamenii se aseamana intre ei. Asa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina. Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebit de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Ai tai ma va chema din vizuina ca o melodie.Si-apoi, priveste ! Vezi tu, colo, lanurile de grau ? Eu nu mananc paine. Mie graul nu mi-i de folos. Lanurile de grau mie nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist ! Tu ai insa parul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei imblanzi ! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau... Vulpea tacu si se uita indelung la micul print. - Te rog...imblanzeste-ma - zise apoi. - Bucuros as vrea - raspunse micul print - numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut. - Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim - zise vulpea. Oamenii nu au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negustori. Cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma ! - Ce trebuie sa fac ? zise micul print. - Trebuie sa ai foarte multa rabdare - raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neantelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine... A doua zi, micul print veni din nou. - Mult mai frumos era, daca veneai si astazi la aceeasi ora - zise vulpea. Daca tu, de pilda, vii la ora patru dupa- amiaza, eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu fericita. Pe masura ce ora va trece si mai fericita ma voi simti. La ora patru ma va cuprinde un framant si o neliniste :voi descoperi cat pretuieste fericirea ! Dar daca tu vii la voia itamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobesc sufletul.
..................................................................................
Astfel micul print imblanzi vulpea. Iar ora despartirii fu aproape : - Vai ! zise vulpea... Am sa plang... - Din vina ta - zise micul print - eu nicidecum nu-ti doream raul, ci tu ai vrut sa te-mblanzesc... - Asa e - zise vulpea. - Dar ai sa plangi ! zise micul print. - Asa e ! zise vulpea. - Atunci nu dobandesti nimic din asta ! - Ba dobandesc - zise vulpea - datorita culorii graului. - Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Vei descoperi ca floarea ta nu are-n lume seaman. Intoarce-te apoi la mine, spre a-ti lua ramas bun, iar eu iti voi darui o taina. Micul print se duse, sa mai vada o data trandafirii: - Voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic - le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a imblanzit, precun nici voi n-ati imblanzit pe nimeni. Sunteti precum era vulpea mea. Nu era decat o vulpe, aidoma cu altele o suta de mii. Eu insa mi-am facut din ea un prieten, iar ea acuma nu are in lume seaman.........- Voi sunteti frumoase, dar sunteti desarte - le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce sa moara pentru voi. Floarea mea, fireste, un trecator de rand ar crede ca e asemeni voua. Ea insa singura e mai de pret decat voi toate laolalta, fiinca pe ea am adapostit-o eu sub clopotul de sticla, Fiinca pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul......Finca pe ea am ascultat-o eu cum plangea, ori cum se lauda, ori cateodata chiar si cum tacea. Fiinca ea e floarea mea. Si se duse inapoi la vulpe. - Ramai cu bine - zise el... - Te du cu bine - zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla : limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor. - Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor - spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte. - Numai timpul chieltuit cu floarea ta face ca ea sa fie atat de pretioasa. - Numai timpul cheltuit cu floarea mea... - facu micul print... Oamenii au dat uitarii adevarul acesta - zise vulpea. Tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce imblanzesti. Tu esti raspunzator de floarea ta. - Eu sunt raspunzator de floarea mea... - spuse dupa dansa micul print................................................................

sâmbătă, 3 iulie 2010

ROMANIA : NICU ALIFANTIS - DACA TU AI DISPAREA






Dacă tu ai dispărea
Intr-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
As pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea maini mele.

Lucru lung si monoton
Sa te inviez femeie
Eu bolnav Pygmalion
Hai si umbla Galatee.

Dacă tu ai dispărea
Fi-ti-ar moartea numai viata
Dulcea mea, amara mea
As pleca in tari de gheata.

Sa te fac din ţurţuri reci
Sa te-mbrac in promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Orişiunde o sa-ti placa.

De-ai cădea intr-adevăr
In momentul marii frângeri,
As veni la tine-n cer
Sa te recompun din îngeri.

Si pe urma voi pleca,
Umilit si iluzoriu.
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Si din rasu-mi si din plansu-mi
Te-as găsi in sinea mea,
Te-as zidi din mine însumi.

marți, 29 iunie 2010

ADMIR - Bucuresti




Andrei Pribagu:
-"Simbata 15 octombrie 1983 am plecat din Bucuresti, aveam zi libera.In Busteni eram 7, printre ei, Salisteanu, Cristina Hnetcu, Stampila, Dubi, eu si inca doi baieți de care nu-mi amintesc, nici numele si nici ca persoane. Am urcat pe mina lui Sali pe valea Babelor, pina la Piatra Arsa. De aici am coborît pe mina lui Stampila pe Seaca Caraimanului. Am ajuns in Bușteni la ora 2,30 noaptea. Cine a fost pe Seaca Caraimanului stie ce inseamna sa urci și își poate face o parere despre cum este sa cobori noptea. Fotografia in grup este la Portita Caraimanului. Unde este Sălișteanu lîngă emblema ADMIR-ului, este pe Valea Babelor, iar a treia este in casa de cultura de pe strada Slatineanu unde avea sediul clubul nostru."

Multumesc Andrei, sunt tare bucuroasa pentru fotografiile cu nea Sali. Pentru mine era un om si jumatate.Cand l-am cunoscut eu,prin anul 1982, nea Sali avea cam varsta mea de acuma.

duminică, 27 iunie 2010

ROMANIA : Folk - Adrian Jacota - CANTEC DE INIMA ALBASTRA (muzica romaneasca )

MIRCEA DINESCU / Mai ştii cum te strigam pe-atunci/ "icoana cu picioare lungi"/ veneai pe râu sau râu erai/ curgeai în mine până-n rai/ cu limba preschimbată-n bici/ vânam pe coapse iepuri mici/ coseam prin pulpe fân mieriu/ erai mireasmă eram viu./ Dar... of, of, of, desiş de ochi/ acum de mine trag trei popi/ carnea-mi miroase de pe-acum/ a scândurică de salcâm/ pe când mânzeşte muşti din cai/ mie ţârăna-mi spune hai,/ mie ulcica-mi zice blid,/ iubire - măr rostogolit/

ROMANIA : Octavian Bud si Nica Zaharia - Remember (muzica romaneasca)


Ce departe esti, intunecata mea iubita,
prin peretii odaii te vad ca prin sita,
si te-aud chemandu-ma ca din alta planeta
si-mi scrii poezii pe obrazul de creta.

E posibil, e posibil oare sa nu pot muri,
sa-ti aud vocea suind treapta noptii,si suind in zi,
sa ma ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
sa te zaresc in somn de la o mie de leghe ?

Da, e posibil, intunecatul meu iubit,
sa ma auzi cantand chiar cand voi fi murit,
sa ma vezi aive in cereasca oglinda
si in parul meu stele sa se stinga si sa se aprinda

Dar sa nu te superi daca sarutul meu va fi rece,
daca dragostea mea ca un frig o sa te sece,
daca imbratisarea mea te va face sa suferi
aducandu-ti aminte, nu, sa nu te superi.

Emil Botta

vineri, 18 iunie 2010

ROMANIA : MIHAI EMINESCU - RUGACIUNE

Craiasa alegandu-te
Ingenuchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica Prea Curata
Si pururea Fecioara,
Marie !

Noi, cei din mila Sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara
O, Maica Prea Curata
Si pururea Fecioara,
Marie !
Copiata dupa un volum din 1978 - CARTEA ROMANEASCA (!!!!!!!!???????!? ce ziceti ?! )

ROMANIA : MIHAI EMINESCU - SCRISOAREA I

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmeaza lung-a timpului carare,
Caci perdelele-ntr-o parte când le dai, si în odaie
Luna varsa peste toate voluptoasa ei vapaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate
De dureri, pe care însa le simtim ca-n vis pe toate.

Luna tu, stapân-a marii, pe a lumii bolta luneci
Si gândirilor dând viata, suferintele întuneci;
Mii pustiuri scânteiaza sub lumina ta fecioara,
Si câti codri-ascund în umbra stralucire de izvoara!
Peste câte mii de valuri stapânirea ta strabate,
Când plutesti pe miscatoarea marilor singuratate!
Câte tarmuri înflorite, ce palate si cetati,
Strabatute de-al tau farmec tie singura-ti arati!
Si în câte mii de case lin patruns-ai prin feresti,
Câte frunti pline de gânduri, gânditoare le privesti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeste globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sarac...
Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii,
Deopotriva-i stapâneste raza ta si geniul mortii;
La acelasi sir de patimi deopotriva fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul cauta-n oglinda de-si bucleaza al sau par,
Altul cauta în lume si în vreme adevar,
De pe galbenele file el aduna mii de coji,
A lor nume trecatoare le însamna pe raboj;
Iara altu-mparte lumea de pe scândura tarabii,
Socotind cât aur marea poarta-n negrele-i corabii.
Iar colo batrânul dascal, cu-a lui haina roasa-n coate,
Într-un calcul fara capat tot socoate si socoate
Si de frig la piept si-ncheie tremurând halatul vechi,
Îsi înfunda gâtu-n guler si bumbacul în urechi;
Uscativ asa cum este, gârbovit si de nimic,
Universul fara margini e în degetul lui mic,
Caci sub fruntea-i viitorul si trecutul se încheaga,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în siruri o dezleaga;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umar
Asa el sprijina lumea si vecia într-un numar.

Pe când luna straluceste peste-a tomurilor bracuri,
Într-o clipa-l poarta gândul îndarat cu mii de veacuri,
La-nceput, pe când fiinta nu era, nici nefiinta,
Pe când totul era lipsa de viata si vointa,
Când nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns...
Când patruns de sine însusi odihnea cel nepatruns.
Fu prapastie? genune? Fu noian întins de apa?
N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa,
Caci era un întuneric ca o mare far-o raza,
Dar nici de vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza.
Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface,
Si în sine împacata stapânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se misca... cel întâi si singur. Iata-l
Cum din chaos face muma, iara el devine Tatal!...
Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stapânul fara margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eterna se desface în fasii,
De atunci rasare lumea, luna, soare si stihii...
De atunci si pâna astazi colonii de lumi pierdute
Vin din sure vai de chaos pe carari necunoscute
Si în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viata de un dor nemarginit.
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pamântul nostru musunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, osteni si învatati
Ne succedem generatii si ne credem minunati;
Musti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul,
În acea nemarginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum ca lumea asta-ntreaga e o clipa suspendata,
Ca-ndaratu-i si nainte-i întuneric se arata.
Precum pulberea se joaca în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza înceteaza,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adânca,
Avem clipa, avem raza, care tot mai tine înca...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbra-n întuneric,
Caci e vis al nefiintei universul cel himeric...

În prezent cugetatorul nu-si opreste a sa minte,
Ci-ntr-o clipa gându-l duce mii de veacuri înainte;
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist si ros
Cum se-nchide ca o rana printre nori întunecosi,
Cum planetii toti îngheata si s-azvârl rebeli în spat'
Ei, din frânele luminii si ai soarelui scapati;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca si frunzele de toamna toate stelele-au pierit;
Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie,
Caci nimic nu se întâmpla în întinderea pustie,
Si în noaptea nefiintii totul cade, totul tace,
Caci în sine împacata reîncep-eterna pace...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Începând la talpa însasi a multimii omenesti
Si suind în susul scarii pân' la fruntile craiesti,
De a vietii lor enigma îi vedem pe toti munciti,
Far-a sti sa spunem care ar fi mai nenorociti...
Unul e în toti, tot astfel precum una e în toate,
De asupra tuturora se ridica cine poate,
Pe când altii stând în umbra si cu inima smerita
Nestiuti se pierd în taina ca si spuma nezarita -
Ce-o sa-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?...
Ca si vântu-n valuri trece peste traiul omenesc.

Fericeasca-l scriitorii, toata lumea recunoasca-l...
Ce-o sa aiba din acestea pentru el, batrânul dascal?
Nemurire, se va zice. Este drept ca viata-ntreaga,
Ca si iedera de-un arbor, de-o idee i se leaga.
"De-oi muri - îsi zice-n sine - al meu nume o sa-l poarte
Secolii din gura-n gura si l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieri
Si-or gasi, cu al meu nume, adapost a mele scrieri!"
O, sarmane! tii tu minte câte-n lume-ai auzit,
Ce-ti trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?
Prea putin. De ici, de colo de imagine-o fasie,
Vre o umbra de gândire, ori un petec de hârtie;
Si când propria ta viata singur n-o stii pe de rost,
O sa-si bata altii capul s-o patrunza cum a fost?
Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
Printre tomuri bracuite asezat si el, un brac,
Aticismul limbii tale o sa-l puna la cântari,
Colbul ridicat din carte-ti l-o sufla din ochelari
Si te-o strânge-n doua siruri, asezându-te la coada,
În vro nota prizarita sub o pagina neroada.
Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarami... orice-ai spune,
Peste toate o lopata de tarâna se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului si gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...
Or sa vie pe-a ta urma în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slavindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui tau umbra. Iata tot ce te asteapta.
Ba sa vezi... posteritatea este înca si mai dreapta.

Neputând sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subtire
Care s-o-ncerca s-arate ca n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt si dânsii... Magulit e fiecare
Ca n-ai fost mai mult ca dânsul. Si prostatecele nari
Si le umfla orisicine în savante adunari
Când de tine se vorbeste. S-a-nteles de mai nainte
C-o ironica grimasa sa te laude-n cuvinte.
Astfel încaput pe mâna a oricarui, te va drege;
Rele-or zice ca sunt toate câte nu vor întelege...
Dar afara de acestea, vor cata vietii tale
Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale -
Astea toate te apropie de dânsii... Nu lumina
Ce în lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina,
Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mâna de pamânt;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Între ziduri, printre arbori ce se scutura de floare,
Cum revarsa luna plina linistita ei splendoare!
Si din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amortita li-i durerea, le simtim ca-n vis pe toate,
Caci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrarii
Si ridica mii de umbre dupa stinsul lumânarii...
Mii pustiuri scânteiaza sub lumina ta fecioara,
Si câti codri-ascund în umbra stralucire de izvoara!
Peste câte mii de valuri stapânirea ta strabate,
Când plutesti pe miscatoarea marilor singuratate,
Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii
Deopotriva-i stapâneste raza ta si geniul mortii!

1881,1 februarie

marți, 15 iunie 2010

Beethoven - Clar de Luna

ROMANIA : MIHAI EMINESCU - DE VORBITI MA FAC CA N-AUD...

De vorbiti ma fac ca n-aud,
Nu zic ba si nu va laud;
Dantuiti precum va vine,
Nici va suier, nici v-aplaud;
Dara nime nu m-a face
Sa ma ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevarul
Numa-n inima-mi sa-l caut.

luni, 14 iunie 2010

ROMANIA : MIHAI EMINESCU - IN ZADAR IN COLBUL SCOLII...

In zadar in colbul scolii,
Prin autori mancati de molii,
Cauti urma frumusetii
Si indemnurile vietii,
Si pe filele lor unse
Cauti taine nepatrunse
Si cu slovele lor strambe
Ai vrea lumea sa se schimbe.
Nu e carte sa inveti
Ca viata s-aiba pret -
Ci traieste, chinuieste
Si de toate patimeste
S-ai s-auzi cum iarba creste.

sâmbătă, 12 iunie 2010

ADMIR - Bucuresti

Da, se pare ca incepe sa se lege ceva ! L-am gasit pe Andrei Pribagu si am vorbit la telefon cu Mircea Datcu.ADMIR-ul nu prea mai functioneaza acuma dar, vom mai vedea.

marți, 8 iunie 2010

Asociatia Drumetilor din Muntii Romaniei – ADMIR « Pe drumuri de munte

Asociatia Drumetilor din Muntii Romaniei – ADMIR « Pe drumuri de munte Acest articol si comentariile facute la el m-au trimis inapoi in timp cu mai bine de un sfert de secol.Asociatia A.D.M.I.R.,a functionat si pe vremea lui Ceausescu.E ciudat ca nu se vorbeste nimic despre asta,ca nimeni nu spune nimic .Eu i-am cunoscut personal si am fost cu ei pe munte, de mai multe ori.L-am cunoscut si pe "nea Sali"(fratele cunoscutului pictor Ion Salisteanu),care era "sefu".Nea Sali era ing.speolog sau ing.geolog,nu mai stiu exact,au trecut destui ani de atunci.Nu mai stiu nimic de nimeni,eu am avut niste probleme personale care m-au facut sa rup legatura cu ei.Am ajuns la ei prin Andrei Pribagu de la Electroaparataj.Erau niste oameni deosebiti,am invatat foarte multe lucruri de la ei.Eu nu am fost implicata in treburile admistrative si de aceea nu stiu prea multe amanunte despre asociatie.Am facut cu ei niste trasee deosebite (trasee nemarcate,trasee alpine).Erau niste nonconformisti,ecologisti,iubitori de frumos.Unde sunteti fratilor?!Andrei,Mircea,Dubi,Camelia....?!Nea Sali a disparut prin anul1985,a fost cautat si nu s-a aflat nimic de el dupa cate stiu eu .

vineri, 4 iunie 2010

ROMANIA : Adrian Jacota - Galeata cu apa

ROMANIA : Ion Vinea - Fira

Fata cu parul ca seceta,
cu dorul ca paiul,
cu inima ca luceafarul,
mi-amintesti satul din chenarul livezilor,
cumpana de lemn si jgheabul ei verde,
marginea padurilor cu iarba pitica
pe care zacea cartea necitita.

Fata a trestiilor si a talangilor,
in comoara codrului pasarea fluiera,
in trunchiuri ruinate plugareau cariile,
sanul tau strivise busuioc si minta,
gura ta radea,
risipea inele
de apa firul cantului,
ochii tai de planta infloreau de-un gand.

Fata cu trupul poleit de soare,
toamna a fost tarzie,- vitele veneau
poticnind si lenes si gemand acasa
Cum sedeai pe piatra si taceai de lung
aveai ochii celor cari adorm spre ziua,
coadele de-arama copleseau grumazul,
gleznele plapande se-ngropau in praf.

ROMANIA : Andrei Paunescu - Cosasul (Tatiana Stepa, Adrian Paunescu)


ROMANIA : Andrei Paunescu - Indragostit de tine

joi, 3 iunie 2010

Florin Sasarman - Muchia de cutit

ROMANIA : Constantin Dragomir - Iubita mea, ti-am cumparat un munte

ROMANIA : NICA ZAHARIA - Miros de Coasa

ROMANIA : ECOUL - TARGUL DE SCLAVI


Adrian Paunescu - Târg de sclavi


Hai, vino lume, vino să vezi,
vino să cumperi, vino să vinzi
titluri, poveşti şi bătrâni suferinzi,
aur, biciuşti, biciclete, cirezi.

Şi mai ales, vino lume cu sârg,
privind cu milă copiii suavi,
haideţi cu toţii la comerţul de sclavi
şi onoraţi al copiilor târg.

Aici sunt mame ce vând copii,
mame deştepte cu mâinile reci,
care în cinicul veac douăzeci
se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi,
negustorind până-n veacul de veci,
ca-ntr-un obor pentru vite, copii.

marți, 18 mai 2010

ROMANIA : Cenaclul Flacara -Ildiko Szabo (Amagire)




AMAGIRE - Adrian Paunescu


Si iar a venit primavara
Si iar ne mintim ca-i frumos
Si frunzele iar urca scara
Si-i verde pamantul pe jos.

Si iar calendarul-nfloreste
Si caini se aud de la stani,
Dar vai,tot acum,pe muteste
Mor grabnic atatea batrani.

Vin noptile scurte de vara
Si pasari se-ntorc de la Sud
Dar daca e ultima oara
Iluzia verdelui crud?

Cu lanturi legate de glezne
Oricat de lumina ar fi
Noi mergem de-a pururi prin bezna
Mereu nelegitimi copii.

Mereu in aceasi clipita
Urat si frumos,mort si viu,
Ne paste o soarta cumplita
Nimic nu-nteleg cei ce stiu.

Si iar a venit o parere
Si iar va pleca inapoi,
Prea mult impozit ne cere
Ca ninge in suflet la noi,

Dar bine-ai venit, amagire,
Mai stai,mai dureaza un pic,
Aceasta mintita iubire
Oricum e mai mult ca nimic.