Un El Condor Pasa in stil flamenco... - Trilulilu Audio Muzica

/a>

RABINDRANATH TAGORE - Frate,nimeni nu traieste de-a pururi

Frate, nimeni nu traieste de-a pururi
si nimica nu dainuie vesnic.
Tine minte aceasta si bucura-te !
Nu-i viata noastra-aceeasi singura si veche povara,
nu-i calea noastra-aceeasi singura si lunga drumetie.
Un singur rapsod nu e dator
sa-ngane-acelasi cantec invechit.
Floarea se ofileste si moare;
dar cel ce poarta floarea nu-i chemat
s-o jeleasca pe vecie.
Frate,tine minte aceasta si bucura-te !

Trebuie sa vina si o pauza deplina,
sa-mbine sunetele in desavarsita-armonie.
Viata se garboveste-n amurgu-i de soare
pentru-a fi cufundata in umbre-aurite.
Dragostea trebuie chemata din jocu-i
pentru-a sorbi din amarul durerii,
trezindu-se in raiul lacrimilor.
Frate,tine minte aceasta si bucura-te !

Ne grabim sa ne culegem florile
nainte de-a ni le smulge vijelii trecatoare.
Ni se iuteste sangele si ochii ni se lumineaza
cu fiecare sarut ce-l smulgem,
sarutari ce-ar pieri,de-ntarziem.
Nerabdatoare ne e viata,
dorintele ne mistuie-ascutite,
caci Vremea bate-n bronzul despartirii.
Frate,tine minte aceasta si bucura-te !

N-avem noi timp sa prindem un lucru,
sa-l sfaramam si sa-l zvarlim in colb,
Orele sar sprintene tainuindu-si visele-n mantiile lor.
Scurta ni-i viata si ne soroceste
putine zile pentru dragoste.
De-ar fi doar pentru truda,
ni s-ar parea fara sfarsit de lunga.
Frate,tine minte aceasta si bucura-te !

Indragim Frumusetea
pentru ca dantuie-n acelasi cant zburator
ca si vietile noastre.
Pretuim Stiinta
pentru ca n-avem nicicand ragaz s-o implinim.
Toate zamislirile sfarsesc in Vazduhul etern.
Doar florile amagitoare ale Pamantului
le pastreaza pururi proaspete doar moartea.
Frate,tine minte aceasta si bucura-te !

TAGORE - Aceasta este ruga mea,Stapane

Acasta este ruga mea,Stapane-
izbeste,izbeste la radacina
saraciei din inima mea !
Da-mi taria sa pot usor rabda
bucuriile si-ntristarile mele !
Da-mi taria sa-mi fac iubirea
rodnica in darnicie !
Da-mi taria sa nu dezmostenesc saracii
si nici sa-mi frang genuchii
naintea puterii nerusinate !
Da-mi taria sa-i dau aripi cugetului
deasupra nimicurilor zilnice !
Si da-mi taria sa-mi supun taria
doar vrerii tale prin iubire !

TAGORE - Esti tu,departe pe drumul...

Esti tu,departe pe drumul iubirii tale,
in aceasta noapte zgaltaita de furtuna,prietene ?
Vazduhul urla ca omul in deznadejde.
N-am somn in noaptea asta,si iarasi si iarasi
usa deschid si privesc intunericul,prietene !
Nimic nu pot deslusi dinainte-mi,
si cuget pe unde-i cararea ta,prietene !
Pe lamga ce mal intunecat
al raului de neagra cerneala,
pe langa ce margine de padure mahnita,
prin ce labirint de adanca tristete -
iti urmezi calea si vi spre mine,prietene ?

TAGORE - Iubito,zi si noapte...

Iubito,zi si noapte inima mea
ar vrea sa-ti intalneasca inima !
Intr-o-ntalnire si-ntr-o-mbratisare
ca moartea-atotmistuitoare-
spulbera-ma asemeni unui vifor-uragan !
Ia-mi tot ce am !
Sparge-mi,deschide-mi scrinul somnului
si jefuieste-mi toate visele !
Praduie-mi lumea din mine !
Intr-o cumplita nimicire
si-n goliciunea goala-a sufletelor-
sa ne topim intru-unul singur prin iubire !
Vai, tie,dorinta a mea vana !
Unde-i aceasta unica speranta in unire-
decat in tine,Cel fara de prihana !...

TAGORE - Zi dupa zi, el vine...

Zi dupa zi,el vine si pleaca.
Du-te si da-i o floare din parul meu,prietena!
Daca,daca te-ntreaba cine i-a dat-o.
te rog,nu-i spune cum ma cheama-
pentru ca zi dupa zi,doar vine si pleaca.

El poposeste-n pulbere subt pom.
Asterne-i un covor de flori si frunze,prietena!
Mahniti i-s ochii,mahnita lui privire
mi-aduce-n inima-mahnire.
El nu da grai la ceea ce-i in mintea lui posaca.
Zi dupa zi,doar vine si pleaca...

TAGORE - Cand lampa mi s-a stins...

Cand lampa mi s-a stins langa pat,
m-am trezit cu pasarile-n zori.
Am stat la fereastra deschisa
c-o proaspata cununa-parul desfacut.
Tanarul calator venea pe drum
in ceata trandafirie-a diminetii.
Un sirag de perle i-atarnau la gat,
si razele soarelui ii cadeau pe coroana.
Se opri naintea usii mele si ma intreba
strigand nerabdator:"Unde este Ea?"
Spre rusinea mea nu i-am putut raspunde:
"Ea sunt eu,tinere calator,Ea sunt eu!"

Era-n amurg si lampa neaprinsa.
Pierduta-n ganduri imi impleteam cozile.
Tanarul calator veni in carul sau,
sub nimbul asfintitului de soare.
Caii spumegau in zabale
si vesmintele-i erau pline de colb.
Cobora la usa mea si ma-ntreba cu glasul stins:
"Unde este Ea?"
Spre rusinea mea nu i-am putut raspunde:
"Ea sunt eu,calator trudit,Ea sunt eu!"

Noapte de aprilie.Lampa-i aprinsa-n odaie.
Boarea sudului adie molcoma.
Papagalul galagios doarme-n colivie.
Camasa mea-i de culoarea gatului de paun,
iar mantia mi-i verde ca iarba tanara.
Stam pe podea privind prin fereastra ulita pustie.
In noaptea-ntunecata-ngan:
"Ea sunt eu,calator deznadajduit,Ea sunt eu!"

ROMANIA - Vasile Voiculescu - BATEA LA POARTA CERULUI

Batea la poarta cerului o raza,
Batea sfios si-ncet ca o straina...
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat,uimit de palida lumina.

Era o palida raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca

Parea ata de trista si umila,
Dar totusi credincioasa si curata,
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.

Apoi grabit a luat-o-n cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora;
I-a podidit pe toti,privind-o,plansul
Si-au strans-o-n brate toti ca pe o sora!

Ea le-a zambit,stergandu-le plansoarea
Si s-a rugat apoi de ei fierbinte
S-o-nfatiseze bunului Parinte
Ca sa primeasca binecuvantarea;

"Stapane vesnic,datator de viata,
Din ce-ntuneric ma-nalti la Tine.
Din ce prapastii crancene de ghiata,
Din ce vartej de patimi si ruine!

Cat am luptat cu oarba ratacire,
Cu nebunia surda si pacatul
Dar n-am putut sa seman o sclipire
In largul noptii stapanid de-a latul

Si-n van am ars un creier,neandurata,
Ca pe-o festila,fara de crutare,
Invinsa, goala,stinsa,spulberata
Doar in surghiun gasesc acum scapare.

Sa pot s-ajung la cerurile albastre,
Ca dintr-o grea catusa ce ma strange
Am srabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!"

Cum sta smerita in fata stralucirii,
Silita ochii sarbezi sa si-i plece
Sarmana raza- far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.

"Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai cel vesnic nevazutul Tata...
Tu fugi de teama sa nu fii stinsa?
Dar cand s-a stins lumin-adevareta?!

De te-am trimis in lumile-nvrajbite
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi;
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la noi!

Dintr-un biet sambur'nabusit in fasa,
Din scapararea unei minti senine
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantul insusi pan'la Mine!

Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata mostenire?!"

Mergand apoi spre raza-mbarbatata
I-a sarutat obrajii amandoi;
"Copila mea,fi binecuvantata,
Ia-ti deci puteri si-ntoarce-te-napoi!

Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina
Sa-l paraseasca ostile ceresti,
Tu sa ramai,caci tu esti doar lumina
Si nu traiesti decat cand stralucesti!"

Copiata dupa un volum de poezii din anul 1983 - Minerva (!!!!!!?????? ce ziceti !?)

ROMANIA : Vasile Voiculescu - SUPREMA LIBERTATE

Nu-mi trebuie viata vesnica,eternitate
(Alte fara de margini inchisori),
Dincolo de orice existente,presimt uneori
O dezlegata de toate,suprem de simpla libertate...


Acolo nazuiesc eu...Si cred ca nu-n zadar:
Unde nimicul nu-si mai inalta schela,
Unde se intra de pretutindeni,fara porti,far'de hotar,
Unde nesfarsitul,desavarsit,nu mai incape iar...
Doamne al uriasei mele nestiinte,tu esti acela.

Copiata dupa un volum de poezii din anul 1983 - Minerva (!!!!!!!???????? ce ziceti ?!)