Iarna de metal in Bucuresti

In noua Românie surdo-mută, sunt fel de fel de zvonuri dușmanesti de când bătrânii fac facturi mortale. I-o murdarie fără de belșug, a inghetat mătasea in stindarde, miros petrolifer, oraș pe rug... o Romă înainte de a arde. Ce știm... știam... uităm ce am știut .. e frig ca într-un om cu pleoape moarte.... Și-n rest intrăm sub pielea unui mort....Avem o infatiseare de imprumut/suntem inchiriati de cate-o masca/....Cate popoare sunt in Bucuresti ?/de unde vin si ce vor sa ne faca ?/.... Adrian Păunescu

TREZIREA NATIUNE ; Mars de Adio

La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine , câmpuri , fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România – n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,
cum v-au putut părinţii voştri face ?
Ce condimente le-au picat în spermă
de e trădarea voastră-atât de fermă ?
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
ia cereţi-vă puţintel, afară.
Decât să vă trimită ţara noastră ,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară.
Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare :
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !”
Adrian Paunescu

ROMANIA - Nicu Alifantis- Cantec pentru ea

ROMANIA - Nicu Alifantis - Am zarit lumina

Romania - Grupul Bicoralis - Trandafirii

O alta piesa folk putin stiuta.


Sa nu pleci...

Sa nu pleci cât e timp de trecut pe sub plopi,
Cât mai curge pe piatra o apa târzie.
Chiar de ploua-n amurg, nu te teme sa-ngropi
Ce-ai avut mai de pret în corabia vie.

Sa nu strigi cât e timp de visat pe sub tei,
Cât e timp de iubit lânga frunzele noptii.
Daca vrei sa mai dai, daca vrei sa mai iei,
Încrusteaza un semn pe sprâncenele portii.

Sa nu pleci, ochii mei nu mai stiu ce-i cu ei;
Sa-i împaci, cum stii tu, pân’ la ceas de trezie.
Daca vrei sa mai dai, daca vrei sa mai iei,
Trandafirii, doar ei, ne vor sta marturie.

Sa nu strigi cât e timp de cules trandafiri,
Cât e timp de urcat în cetatea iubirii.
Vor veni la ospatul stelar amintiri –
Sa nu uiti, sa nu uiti sa le dai trandafirii.

Sa nu strigi, sa nu pleci, sa nu uiti sa traiesti
Tot ce crezi ca-ti va fi de folos la nuntire.
Trandafirii sunt cei mai curati si firesti
Vestitori ca vom fi: tu mireasa, eu mire.

Sa nu pleci cât e timp de ramas lânga crini,
Cât e timp de trait si de mers catre viata.
Ca sa poti curata trandafirii de spini,
Nu uita sa te speli cu iubire pe fata.

Cornel Armeanu