Alis in Tara Minunilor si Anda Calugareanu

ANDA CALUGAREANU - SUFLET DE COPIL

Partaj - Creion

Creion - Partaj


Sa stam candva de vorba
Iubitul meu, in doi
Sa cheltuim o noapte
Pe tot ce suntem noi.
Sa ne apuce ziua.
Ca un frison tarziu
Tu sa gatesti cafeaua
Eu un batran rachiu.

Sa tremuram pe-aproape
La geam eventual
Sub ploaia de miresme,
A unui bland caval
Tu sa-mi aduci aminte
Iar eu, eu sa ma mir
Ca de un vin bezmetic
Uitat intr-un potir.

Sa arda pe-ndelete
In soba pentru gaz
Carbunii economic
Din tot ce-a mai ramas
Sa fie cald in casa
Si randuiala-n lucruri
Sa fim intaia data
Noi, singuri, sa te bucuri.

De noaptea care trece
De ziua care vine
Atat cat se mai poate
Cat ni se mai cuvine.
Sa stam ca unul singur
De vorba amandoi
Si sa sapam in urma
Pana vom da de noi.

Andrei Paunescu - Amor Cubist

Andrei Paunescu - Amor cubist

Adrian Ivanitchi - Balada lui Mil

Adrian Ivanitchi - Balada lui Mil

Roa - Vara sufletului meu (Legende cu Lupi )

Traco-Daco-Getii erau lupi adevarati.

Tagore - Pasari razlete

Sunt precum drumul ce-n tacerea noptii
si-asculta pasii din memorie...

Intalnirea cu Hirosima - Eugen Jebeleanu ( Hirosima sufletului nostru)

Pământ, pământ tăcut.
Tăcută,
cu pielea pârjolită, cu statura goală,
iertare, Hiroshima...
Iertare pentru fiecare pas
ce-atinge-o rană, rupe-o cicatrice...
Iertare pentru fiece privire,
ce - chiar de-i mângâioasă - doare...
Iertare pentru fiece cuvânt
ce tulbură văzduhu-n care-ţi cauţi
copiii,
noroadele de prunci pe veci pierduţi.
Mormânt
inexistent... Vânt... vânt... vânt... vânt...

Şi glasul lor, acum încet sunând,
din zi în zi mai stins,
numai în amintire...
O, cimitire
inexistente... inexistente...
De vrei să plângi, să nu poţi strânge-n braţe
măcar o urnă, un mormânt măcar...

Unde ţi-s pruncii, Hiroshima? Poate
în oceanul
de-argint nepăsător...
Poate-n cavoul infinit
al cerului...
Sau, poate, chiar pe-acest pământ
pe care-l calc...

Fiece pas ce-l fac, îl fac cu teamă...
Fiece palmă de pământ
ascunde-un catafalc...
Parc-a strigat pământul
călcat de mine: - "Mamă..."

Oh, aripi dă-mi, văzduhule de smalţ,
să fiu uşor ca tine, să mă-nalţ,
să nu ating cu pasul nici o rană,
să taie-aripa-mi cerul, îngereşte...

...Dar, scăpărând din miile-i de răni,
se-apropie de mine Hiroshima,
se-apropie şi se înclină lin
şi-mi face semn:

- "Pofteşte, prietene,
şi vezi ce-a fost,
ce e,
şi povesteşte..."

Eugen Jebeleanu