Al.Tanase - O istorie a Culturii in Capodopere;Sumerul

"Cultura morala si literara, literatura sapientiala reflecta firea blanda a acestui popor,bunatatea si valorile pe care le pretuia - adevarul,legea,ordinea,justitia,libertatea,dreptatea.Ei detestau raul si minciuna,anarhia si dezordinea,nedreptatea,asuprirea,nelegiuirea,necinstea,nepasarea." citat din Al.Tanase.
OMENIREA DE ASTAZI ESTE IN PROGRES ?

Cântec de iubire al lui Susin - poem liric de acum 5000 de ani; citat de Al. Tanase din Votjtech Zamarovsky ''La inceput a fost Sumerul''

Mirele meu scump inimi mele, Mare si dulce ca mierea e frumusetea ta ! Leul meu, drag inimi mele Mare si dulce ca mierea e frumusetea ta ! Gandul tau, gandul tau, eu stiu sa-l impac Mirele meu, ramai pana-n zori in casa mea ! Inima ta,inima ta, eu stiu cum s-o bucur, Mirele meu,ramai pana-n zori in casa mea ! Si fiinca ma iubesti,mirele meu, Dezmiarda-ma,te rog ! Domnul meu,fii si protectorul meu Susin al meu,tu care bucuri inima lui Enlil Te rog,dezmiarda-ma

Enki si Sumer - un poem de acum 4-5000 de ani ; citat de Al.Tanase din Vojtech Zamarovsky "La inceput a fost Sumerul"

"O, Sumer, pamant imens printre pamanturile din univers,
Plin de lumina eterna, tu, care de la rasarit la asfintit
imparti legile divine tuturor popoarelor
Legile tale sunt glorioase, de neatins,
inima ta-i adanca de nepatruns..." citat de Al. Tanase

Unde este progresul mult trambitat facut de omenire ? Daca ne deplasam si comunicam mai rapid suntem mai avansati fata de cei de acum 4000 de ani ? Eu cred ca trebuie vazut in primul rand progresul facut de omenire pe plan spiritual si moral,iar aici eu cred ca suntem mult in urma celor asa zisi "primitivi".OAMENII ASTAZI UCID DIN PLACERE,OAMENII ASTAZI MOR DE FOAME,OAMENII ASTAZI SE FOLOSESC DE OAMENI,OAMENII ASTAZI MINT,OAMENII ASTAZI MOR DE BOLI VECHI DE SUTE DE ANI, poate mi de ani,OAMENII ASTAZI MANIPULEAZA,OAMENII ASTAZI SUNT NEFERICITI,OAMENII ASTAZI UMPLU TIMPUL OAMENILOR CU LUCRURI DAUNATOARE si NEFOLOSITOARE.

Rabindranath Tagore - Pasari Razlete

"Inima mea este
chivotul aurit de sarutarea ta" -
zise norul din amurg spre Soare.

ROMANIA : NICHITA STANESCU - NASTEREA

M-am trezit dintr-un somn pe care nu l-am dormit.
As fi fost un arbore binemirositor
dar ma chinuie foamea arborilor binemirositori.
As fi fost un lup uratmirositor
dar ma chinuie foamea lupilor uratmirositori.
As fi fost apa de ocean
greoaie si sarata.
As fi fost stanca verde a unei insule
dar ma chinuie foamea stancii verzi de insula.
As fi murit, da as fi murit
dar ma chinuie foamea unei vieti
netraite.

ROMANIA : NICHITA STANESCU - DIN NOU, NOI

Bun, dar cu noi cum ramane ?
Ei au fost mari, tragici, sfinti...
Ei au mancat paine,
parintilor nostri le-a fost parinti

Dar noi, dar cu noi ?...
Lor le-a fost frig, au patimit,
au mers prin zapada, prin noroi,
au murit si s-au nemurit

Noi traim, cu noi cum ramane ?
S-a hotarat ceva ? S-a hotarat ?
Cand anume si ce anume ?
Suntem, dar ne este urat.

Poveste din vremea cand ziua era cat un an si aveai timp sa faci de toate in ea

Parca era vara si copilul a mers cu parintii la camp, undeva departe de sat.Copilul avea 3 ani si trebuia sa stea singur la capul locului sa-si astepte parintii care se duceau si se intorceau cu randul de porumb.Randurile erau lungi, lungi ... ultima imagine a copilului a fost picioarele parintilor pe sub foile de porumb si copilul a gandit; "daca voi merge aplecat voi vedea picioarele parintilor mei"si copilul a plecat mergand cocosat prin porumb sa vada picioarele parintilor lui."Ciiiiiiine a pierdut un copil maaaaaaaaaaaaa ?"

MICUL PRINT - Antoine de Saint - Exupery

Micul Print, este o carte, in special, pentru oamenii mari, in care se vorbeste depre prietenie si iubire.
Nina Cassian - Micul Print
Elogiul candorii

Stiu sa intreb
Despre miei, despre flori.
Odata-ntr-o padure
Am sarutat un izvor.

Stiu ce uimita-i
Culoarea albastra.
Am o gradina
Si o fereastra.

Mai am si o carte
Foarte subtire
In care nu-ncape
Decat o iubire.

Pot sa-mi iau locul
Langa tine, pe stea ?

- Da, spuse printul
Esti prietena mea.

.....................................................................................
Chiar atunci sosi si vulpea : - Buna ziua - zise vulpea. -Buna ziua - raspunse cuviincios micul print, care se intoarse, insa nu vazu pe nimeni. - Sunt aici - zise glasul - sub mar ... - Cine esti tu ? zise micul print. Esti tare frumoasa... - Sunt o vulpe - zise vulpea. - Vino sa te joci cu mine - o pofti micul print. Sunt atat de trist... - Nu pot sa ma joc cu tine - zise vulpea. Nu sunt imblanzita. - A ! Iarta-ma - rosti micul print. Insa dupa un rastimp de gandire, adauga : - Ce inseamna " A imblanzi"? - Nu esti de prin partile locului - zise vulpea - ce cauti pe-aici ? - Caut oamenii - zise micul print. Ce inseamna "a imblanzi"? _ Oamenii - zise vulpea - au pusti si vaneaza. E foarte neplacut ! Mai cresc si gaini. E singurul folos de pe urma lor. Cauti gaini ? - Nu - zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna a imblanzi ? - E un lucru care e prea dat uitarii - zise vulpea . Inseamna ; a-ti crea legaturi ;... - A-ti crea legaturi ? - Desigur - zise vulpea. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietasi, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. Iar eu nu am nevoie de tine . Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de vulpi.
Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman in lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman in lume... - Incep sa inteleg - zise micul print. E undeva o floare ...mi se pare ca m-a imblanzit... - Se prea poate- zise vulpea......................... - Viata mea e vesnic aceeasi. Eu vanez gaini, pe mine ma vaneaza oamenii. Toate gainile se aseamana intre ele si toti oamenii se aseamana intre ei. Asa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina. Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebit de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Ai tai ma va chema din vizuina ca o melodie.Si-apoi, priveste ! Vezi tu, colo, lanurile de grau ? Eu nu mananc paine. Mie graul nu mi-i de folos. Lanurile de grau mie nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist ! Tu ai insa parul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei imblanzi ! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau... Vulpea tacu si se uita indelung la micul print. - Te rog...imblanzeste-ma - zise apoi. - Bucuros as vrea - raspunse micul print - numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut. - Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim - zise vulpea. Oamenii nu au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negustori. Cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma ! - Ce trebuie sa fac ? zise micul print. - Trebuie sa ai foarte multa rabdare - raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neantelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine... A doua zi, micul print veni din nou. - Mult mai frumos era, daca veneai si astazi la aceeasi ora - zise vulpea. Daca tu, de pilda, vii la ora patru dupa- amiaza, eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu fericita. Pe masura ce ora va trece si mai fericita ma voi simti. La ora patru ma va cuprinde un framant si o neliniste :voi descoperi cat pretuieste fericirea ! Dar daca tu vii la voia itamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobesc sufletul.
..................................................................................
Astfel micul print imblanzi vulpea. Iar ora despartirii fu aproape : - Vai ! zise vulpea... Am sa plang... - Din vina ta - zise micul print - eu nicidecum nu-ti doream raul, ci tu ai vrut sa te-mblanzesc... - Asa e - zise vulpea. - Dar ai sa plangi ! zise micul print. - Asa e ! zise vulpea. - Atunci nu dobandesti nimic din asta ! - Ba dobandesc - zise vulpea - datorita culorii graului. - Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Vei descoperi ca floarea ta nu are-n lume seaman. Intoarce-te apoi la mine, spre a-ti lua ramas bun, iar eu iti voi darui o taina. Micul print se duse, sa mai vada o data trandafirii: - Voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic - le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a imblanzit, precun nici voi n-ati imblanzit pe nimeni. Sunteti precum era vulpea mea. Nu era decat o vulpe, aidoma cu altele o suta de mii. Eu insa mi-am facut din ea un prieten, iar ea acuma nu are in lume seaman.........- Voi sunteti frumoase, dar sunteti desarte - le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce sa moara pentru voi. Floarea mea, fireste, un trecator de rand ar crede ca e asemeni voua. Ea insa singura e mai de pret decat voi toate laolalta, fiinca pe ea am adapostit-o eu sub clopotul de sticla, Fiinca pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul......Finca pe ea am ascultat-o eu cum plangea, ori cum se lauda, ori cateodata chiar si cum tacea. Fiinca ea e floarea mea. Si se duse inapoi la vulpe. - Ramai cu bine - zise el... - Te du cu bine - zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla : limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor. - Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor - spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte. - Numai timpul chieltuit cu floarea ta face ca ea sa fie atat de pretioasa. - Numai timpul cheltuit cu floarea mea... - facu micul print... Oamenii au dat uitarii adevarul acesta - zise vulpea. Tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce imblanzesti. Tu esti raspunzator de floarea ta. - Eu sunt raspunzator de floarea mea... - spuse dupa dansa micul print................................................................

ROMANIA : NICU ALIFANTIS - DACA TU AI DISPAREA

Dacă tu ai dispărea
Intr-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
As pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Si-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea maini mele.

Lucru lung si monoton
Sa te inviez femeie
Eu bolnav Pygmalion
Hai si umbla Galatee.

Dacă tu ai dispărea
Fi-ti-ar moartea numai viata
Dulcea mea, amara mea
As pleca in tari de gheata.

Sa te fac din ţurţuri reci
Sa te-mbrac in promoroaca
Si apoi sa poti sa pleci
Orişiunde o sa-ti placa.

De-ai cădea intr-adevăr
In momentul marii frângeri,
As veni la tine-n cer
Sa te recompun din îngeri.

Si pe urma voi pleca,
Umilit si iluzoriu.
Unde este casa mea
O mansarda-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Si din rasu-mi si din plansu-mi
Te-as găsi in sinea mea,
Te-as zidi din mine însumi.