Eminescu - Romania

   "Adevarul despre Eminescu se afla in scrierile  lui
   Eminescu este cel mai mare economist
   In 1980 Moses Rosen cere interzicerea publicarii lui Eminescu....(sa ne mai miram de ce Eminescu a fost marginalizat si scos din primele rafturi..., de ce noi romanii nu ne mai intelegem . de ce atata denigrare a romanilor...)
Trebuia sacrificat odata cu "Societatea Carpatii" si Eminescu....
Eminescu avea o conceptie foarte exaca despre spatiul geografic si spiritual al Poporului Roman , asta este o teza fundamentala in publicistica lui Eminescu ..."
Sa stabilesti cum vrea el sa i se citeasca poezia...ateu este a'tau si nu are legatura cu ateu...punctuatie adaugata...pusa virgula acolo unde a vrut Eminescu...
"Cine a ajuns in parlament ?
Ţărani? Nu sînt. Proprietari nu, învăţaţi nici cît negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sînt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieraşi şi fudui(...)"
  "Ia mai opriti-l pe Eminescu asta ..."

Romania - Cantec Pentru Libertate

GRIGORE LESE "SCRISOARE DE PE FRONT"

   

   Maica, maiculita me'
De te-a lovit dor de mine
Ie drumutu' de-a lungu,
orasele de-a randu
Unde-o fi steagu-aplecat
Io acolo-i hi pticat
Supt o tulpina de brad
Tat in sange inchegat
Tat in sange de cel ros'
Din feciorii cei frumosi.
Mandre semne mi-i afla:
La pticioare-iarba mare
La brau-holdita de grau,
La buzuta-scanteuta,
La gat-rugut inflorit
Ca de gre moarte-am murit:
De plasa cutitului,
De pusca Imparatului,
Fara lumina de ceara,
Fara om dint-a me tara,
Fara lumina de sau,
Si plans de tat neamu meu.

Motisorii tai lumuca
Tuturor le-ai fost mamuca
Numai mie mastihuca
Cand porunca mi-o pticat
Doamne, rau m-amn suparat
Mandra me, mandra iubita
Nu-ti fie voia urata
Si inma rau scardita
Ca de-a hi-n lume vo pace
Io iara ma voi intorce
Da de-a hi vo rautate
M-oi lipti lang-o cetate
Si ti-oi scrie mandra carte.
-Mai badita, badisor,
Scrie-mi carte ca mi-i dor
Da n-o scrie cu cerneala,
Ca de-aceia-i multa-n tara.
Si n-o scrie cu carbune
Ca d-acela-i mult in lume.
Ci o scrie cu argint
Sa stiu ca-i de la iubit,
Carticica-n cornurele
pa de margini cu margele,
Oi citi-o-n pumnisori
Cu lacrimi din ochisori
Oi citi-o pan'gradina
Cu lacrimi de la inima

Dezrobirea Romaniei

 Astazi cu bucurie Romanilor veniti,
Pe Iancul in campie cu toti sa-;l insotiti,
Spalati armele voastre, de graba s alergati,
Din locurile noastre pe dusman s alungati.
Dumnezeule, mare, bunule,
Cu noi sa fii.
Tu insoteste si insufleteste,
Pe ai tai fii.
Optzeci de oi despoaie si in frigari le pun,
De fluier si cimpoaie padurile rasun.
Romanii se aduna pe lang-;un mare foc,
Si Iancu ospateaza cu dansii la un loc.
Iancule mare, bravule, tare.
Cu noi sa fi,
Tu insoteste si insufleteste,
Pe ai tai fii.
Sunt gata, stau cu totii, sa se coboare n vai,
Sa izgoneasca hotii si-ai neamului calai.
Iancu mergea nainte, pe-un cal cu aprig curs,
Si peste mbracaminte purta piele de urs.
Cine sta n cale, Iancule mare,
Si brav Roman,
Fulger si traznet peste-a lui crestet,
De la Romani.
Celebru mars romanesc - Marsul lui Iancu
    


Corul Armatei Romane- Mihai Viteazul
    


Ca un glob de aur luna strălucea
Şi pe-o vale verde oştile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Şi pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Şi recheamă dulce tinerii săi ani.
Viaţa noastră trece ca suava rouă
Când speranţa dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viaţa lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci şi argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Şi în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală şi le mulţumeşte
Şi luând paharul astfel le vorbeşte
— ,,Nu vă urez viaţă, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viaţa noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.
Cei ce rabdă jugul ş-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre ruşinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge braţul, iau de martur cerul!
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi şi triste fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară
Aripile taie-i, că ar vrea să moară!
Astfel e românul şi român sunt eu
Şi sub jugul barbar nu plec capul meu.”
de Dimitrie Bolintineanu

 Celebru mars romanesc - Marsul lui Iancu
    


Astăzi cu bucurie Românilor veniti,
Pe Iancul în câmpie cu toți să–l însoțiți,
Spălați armele voastre, de grabă s'alergați,
Din locurile noastre pe dușman s'alungați.

  Dumnezeule, mare, bunule,
  Cu noi să fi.
  Tu însoțește și însuflețește,
  Pe ai tăi fii.

Optzeci de oi despoaie și în frigări le pun,
De fluier și cimpoaie pădurile răsun.
Românii se adună pe lâng–un mare foc,
Și Iancu ospătează cu dânșii la un loc.

  Iancule mare, bravule, tare.
  Cu noi să fi,
  Tu însoțește și însuflețește,
  Pe ai tăi fii.

Sunt gata, stau cu toții, să se coboare'n văi,
Să izgonească hoții și–ai neamului călăi.
Iancu mergea'nainte, pe–un cal cu aprig curs,
Și peste'mbrăcăminte purta piele de urs.

  Cine stă'n cale, Iancule mare,
  Și brav Român,
  Fulger și trăznet peste–a lui creștet,
  De la Români.

Iată-i voioși porniră, românii cei voinici
Ca lanțuri se înșiră pe-a munților poteci
Nevestele cu jale, privindu-i lacrimând,
Îi urmareau în vale cum se duceau cântând

  Cine stă'n cale, Iancule mare,
  Și brav Român,
  Fulger și trăznet peste–a lui creștet,
  De la Români.