https://www.activenews.ro/stiri/Tucker-Carlson-jurnalistul-care-a-denuntat-cenzura-YouTube-Big-Tech-foloseste-coronavirusul-pentru-a-si-spori-puterea.-SUA-incepe-sa-semene-cu-China.-In-numele-luptei-anti-covid-companiile-tehnologice-va-urmaresc-prin-telefoane-si-cu-dronele-161324?fbclid=IwAR0AgH_fBnsuKM2jgKZkkgTtPCYtkVo_XAcAM_L3XnfXixBCh9p4FN2ZmYc
https://www.turnto23.com/news/coronavirus/accelerated-urgent-care-doctors-recommend-lifting-shelter-in-place-order?fbclid=IwAR1yU7yKapEit8tv3N6upHn5w-BVbU1YP1W46tK4BGBFy2jnPGXAuC7ZOS4
luni, 4 mai 2020
COVID-19 și sănătatea (publică) - Vasile Astărăstoae
COVID-19 și sănătatea (publică)
La sfârșitul deceniului cinci a secolului XX, OMS (da chiar OMS!) a definit sănătatea drept „o stare de totală bunăstare fizică, mintală și socială, și nu doar lipsa bolii sau a infirmității”. Această definiție este valabilă și în prezent. Cu alte cuvinte, sănătatea este rezultatul adaptării optime a organismului (a individului) la mediul său cotidian de viață. Aprecierea stării de "sănătate" nu e egală cu absența bolii. Într-o asemenea abordare sănătatea este condiționată de factori individuali (zestrea genetică, comportament, conduită sanogenă), exogeni (mediu, familie, microcolectivitate), sociali, profesionali, spirituali-religioși. Orice student la medicină știe aceste lucruri.
În aceeași epocă, s-a consolidat o nouă specialitate: sănătatea publică. OMS afirma că sănătatea publică este “știința și arta prevenirii bolilor, prelungirii vieții și promovării sănătății prin eforturile organizate ale societății” (nu au introdus în definiție și „viața fără de moarte”, dar nu e prea târziu). Altfel zis, sănătatea publică are ca obiect de studiu starea de sănătate a populației (corelată cu factorii care o influențează) cu scopul de a reduce la nivel populațional disconfortul, boala, incapacitatea de muncă (invaliditatea și handicapul), decesul prematur. Aceasta presupune efortul organizat al întregii colectivități pentru a se realiza legi, programe cu caracter preventiv, instituții și servicii sanitare, sociale, cu caracter educativ (cu participarea întregii populații). Cu alte cuvinte, să dezvolte solidaritatea și coeziunea socială. De la aceste deziderate, sănătatea publică a evoluat/involuat spre un comportament tiranic, încercând să teoretizeze o dictatură medicală prin tendința de a limita drepturile individului în favoarea drepturilor colectivității. Regulamentele de sănătate publică privează individul de o serie de drepturi: dreptul la liberă circulație, dreptul la autonomie, dreptul la respectul vieții private, dreptul la libertate (carantină, internare obligatorie). Sănătatea publică atinge toate principiile etice fundamentale: autonomia (obligatoriu vs voluntar), datoria de a face bine (bine pentru pacient sau pentru colectivitate?), non-vătămare (măsurile produc sănătate sau scad gradientul de sănătate).
Covid-19 a funcționat ca o hârtie de turnesol, evidențiind derapajele sănătății publice cu consecințe negative încă neevaluate asupra sănătății populației. Specialiștii transformați în “experți” nu au văzut pădurea din cauza copacilor. La început, o astfel de atitudine era justificată. Nu știam mai nimic despre epidemia/pandemia Covid-19. Nu se cunoștea morbiditatea, prevalența, contagiozitatea, gravitatea etc. Se știa doar structura virusului SARS Cov-2. Nici acum, la peste 5 luni de la primul caz raportat de China, nu știm prea multe despre prevalența, morbiditatea și mortalitatea reală, fiziopatologia și anatomia patologică, iar tratamentul este condus după simptomele bolii. Știm însă două lucruri: gravitatea Covid-19 este mult mai mica decât a fost estimată/promovată și mai știm că dat fiind procentul mic de populație infectată/ imunizată ne așteaptă în decurs de 2 ani cel puțin 2-3 valuri cu Sars Cov-2. Datele statistice confirmă aceste afirmații. La data de 3 mai 2020 situația era următoarea: cazuri coronavirus - 3484631, cazuri închise - 1369081, cazuri blânde - 2.064.689 (98 %), cazuri serioase sau critice - 50.861 (2 %), decese 244.791.
Pentru 2% cazuri serioase sau critice s-a blocat viața economică, socială, culturală și religioasă? Pentru 2% cazuri serioase sau critice s-a declanșat o panică globalizată și o psihoză colectivă? Pentru 2% cazuri serioase sau critice se impune izolarea socială? Pentru 2% cazuri serioase sau critice s-au limitat drepturile civile? Pentru 2% cazuri serioase sau critice se amendează fără discernământ și se fac dosare penale? Răspunsul este: Da. Pentru că așa au recomandat și impus “experții” (oficiali) în sănătate publică, în situații de urgență sau politicieni diletanți (în domeniu). Mai mult, ei recomandă prelungirea acestor măsuri (unele absurde și fără un fundament științific) pe toată perioada existenței virusului în natură. Adică (exagerând) la infinit. Trebuie toți să înțeleagă că Sars Cov.-2 va face parte din mediul de viață al omului și deja constituie o nouă cauză de mortalitate. La fel precum gripa. Din fericire reprezinta în prezent doar o,6% din mortalitatea generală. Din acest motiv măsurile trebuie să fie proporționale cu gravitatea pericolului.
Se impune să studiem impactul măsurilor asupra stării de sănătate a populației: cu cât a crescut frecvența tulburărilor psihice legate de izolarea socială, cu cât s-au agravat afecțiuni, care nu au beneficiat de asistența spitalicească (în timp ce paturile au stat goale), cu cât a crescut mortalitatea generată de alte afecțiuni, evaluarea consecințelor șomajului (tehnic sau nu) și a recesiunii economice asupra bunăstării individului, impactul asupra calității învățământului. Pentru că așa afirmăm: sănătatea este „o stare de totală bunăstare fizică, mintală și socială, și nu doar lipsa bolii sau a infirmității”.
În loc de concluzii, un vechi aforism atribuit lui Seneca „Errare umanum est, perseverare autem diabolicum”. Mai ales pentru experți și decidenți.
P.S1. Există o sectă fundamentalistă – “martorii apocalipsa covid” care încearcă să ne convingă că măsurile dure au fost cele care ne-au protejat. Argumentează cu “apocalipsa” din vestul Europei și SUA. Uită să precizeze că exista o diferență genetică (individuală și populațională) între țări. Uită să spună că varianta care circulă în Europa de est este mai puțin patogenă. În acest context, rezultatele României nu sunt chiar atât de bune. În estul Europei, măsurile au fost de la foarte laxe (Bielarus, Cehia, Slovacia) până la foarte severe (România, Slovenia). Rezultate exprimate în decese (la milion locuitori) până la 3 mai 2020: Slovenia - 45, România - 40, Ungaria - 35, Moldova - 31, Cehia - 22, Serbia - 22, Polonia - 18, Bielarus - 10, Bulgaria - 10, Rusia - 8, Ucraina - 6, Slovacia - 4.
P.S.2 O definiție a expertului: o persoană care știe tot mai mult despre tot mai puțin pentru ca în final să știe tot despre nimic.
sursă informații statistice: wordometers.info
luni, 30 martie 2020
VASILE ASTĂRĂSTOAE- Pandemia COVID-19 - un pericol real sau manipulare?
Pandemia COVID-19 - un pericol real sau manipulare?
În mass-media, cu greu își găsește loc alt subiect decât noul coronavirus. În special, numerele atrag atenția (infectați, vindecați, decedați, carantinați, izolați), ca și cum aceste numere ar conține revelații, afirmații despre viață și profeții despre viitor. O particularitate o constituie însă creșterea (din cauza măsurilor de izolare) influenței mediului virtual. În imensitatea internetului, există și o serie de „denunțători ai manipulării coroanei”, inclusiv oameni de știință educați, recunoscuți și cu experiență, care au opinii diferite de cele “oficiale” și care sunt boicotați de presă. Pe internet pot să-și exprime viziunea lor privind pandemia COVID-19. Câteva întrebări:
- Este pandemia COVID-19 un pericol real sau este o manipulare?
Răspuns: În acest moment, nu știm. Poate să fie una sau alta, dar și una și alta. Nu sunt disponibile numere de încredere, numărul persoanelor infectate menționat în mod regulat este doar a celor la care a fost detectat virusul. În condițiile în care nu se face testarea peste tot și în care 80% dintre infectați sunt asimptomatici sau fac forme ușoare este clar că nu reflectă realitatea. Dar nimeni nu poate nega că există o afecțiune determinată de noul coronavirus. Este nevoie de multă ignoranță sau rea-voință să spunem, având în vedere raportările, că nu este epidemie. În același timp, este adevărat că problema nu a fost cauzată doar de virusul corona.
2. Dacă nu am fi testat, nu am fi observat noul virus?
Răspuns: Nu. Am fi raportat doar o creștere a infecțiilor respiratorii acute. Dar la testare avem o problemă. Wolfang Wodarg spune: “Testele, care se utilizează în prezent, nu sunt nici validate și nici specifice, virologii vor doar să câștige bani cu aceste teste”. Conform însă analizelor publicate pe site-ul Organizației Mondiale a Sănătății, dar și a declarațiilor producătorilor, numeroase testări încrucișate au arătat că testele sunt specifice. Dar la fel de adevarat este că nu au urmat procedura de omologare. Și până la omologare, suspiciunile persistă. De exemplu, virusologul Christian Drosten o consiliază profesional pe Angela Merkel, dar tot el a dezvoltat în ianuarie 2020 un test pentru virusul Sars-CoV-2 achiziționat de guvernul federal.
3. Care este mortalitate prin noul coronavirus?
Răspuns: Nu știm. În tanatogeneză (fenomenele și cauzele care determină moartea) cauzalitatea poate fi directă, indirectă sau concuratoare. În această pandemie, regula este: dacă testul este pozitiv, atunci a murit din cauza noului coronavirus. Nimeni nu mai stă să analizeze dacă a murit cu coronavirus sau de coronavirus.
4. A fost pregătit OMS-ul și sistemele de sănătate să facă față pandemiei?
Aici răspunul este fără echivoc NU.
a. Sistemele de sănătate au fost sufocate. După criza pieței financiare din 2008, fondurile publice au fost folosite pentru salvarea băncilor, în timp ce „troica” (Banca Centrală Europeană, Comisia UE și Fondul Monetar Internațional) a cerut măsuri de economii substanțiale în sectorul social și, mai ales, în cel medical. Cea mai simplă metodă a fost reducerea numărului de paturi din spital: de la 3 la 1 (conform OMS 2017). Finanțarea spitalului a fost schimbată spre rentabilitatea economică. Din 2004, în Europa, au fost introduse așa-numitele DRG-uri: companiile de asigurări de sănătate nu mai plătesc serviciile, care sunt furnizate în beneficiul bolnavilor, ci rate forfetare pentru fiecare caz în parte. Privatizarea spitalelor și înființarea grupurilor de spitale private a fost încurajată. Investițiile au fost raționalizate. În plină pandemie, medicii din Italia, Spania, Franța, dar nu numai, au reclamat condiții catastrofale de lucru. Paturile cu ventilatoare din unitățile de terapie intensivă din spitale nu au fost suficiente, astfel încât a trebuit efectuat un triaj, o selecție a bolnavilor în funcție de vârstă și de șansele de supraviețuire prin care cei mai bătrâni și bolnavi au voie să moară (Italia). Ei mor singuri, rudele nu au voie să-i vadă. Înmormântarea nu mai este permisă, militarii trebuie să ajute acum la eliminarea morților. Echipamente de protecție eficiente pentru personalul medical au fost sau insuficiente sau deloc și de aici numărul mare de infectări în rândul acestei categorii.
b. OMS-ul a reacționat iresponsabil. A dat mesaje panicarde, care au îngrozit populația. Au recomandat aceleași măsuri, care s-au dovedit ineficiente în pandemia din 2009. Au lăudat modelul chinezesc și au impus statelor să-l urmeze, deși știau că, dată fiind cenzura și măsurile represive ale comuniștilor chinezi, cifrele raportate nu au putut fi verificate. O paranteză. Cu câteva luni înainte ca OMS să lanseze pandemia corona, Centrul pentru Securitatea Sănătății (CHS) de la Universitatea Johns Hopkins, ( octombrie 2019), a creat pentru OMS un scenariu pentru o pandemie gripală la nivel mondial. Denumit „Eveniment 201” a fost realizat în colaborare cu doi parteneri puternici: Forumul Economic Mondial (WEF) și Fundația Bill & Melinda Gates. Scenariul prezintă o epidemie de corona, care a ucis 65 de milioane de oameni în întreaga lume. Scenariul este, în mod evident, elaborat pentru ca să ofere un substrat științific pentru privatizarea și restructurarea neoliberală a sistemului de sănătate global. Recomandările vizează cooperarea consolidată între guverne și companii private în parteneriate public-privat. Împreună cu organizațiile internaționale, trebuie promovate cercetările privind vaccinurile. Trebuie o cooperare cu companiile media, astfel încât în cazul unei pandemii piața să poată fi inundata rapid cu mesajele și informațiile dorite (care sunt redactate de OMS), iar alte mesaje trebuie suprimate din punct de vedere tehnic.
Guvernele (cu câteva excepții) au ascultat de OMS și au încercat să limiteze viteza de răspândire a coronavirusului cu măsuri drastice fără precedent (carantină, izolare, distanță socială, interzicerea întrunirilor, închiderea magazinelor etc.). Pentru prima oară de la Decretul lui Constantin cel Mare, creștinii nu pot participa la slujbe religioase. Iacobinii, bolșevicii, ISIS au încercat, dar nu au reușit acest lucru (slujbele se țineau în clandestinitate). Viața socială s-a mutat în lumile digitale, lucru deosebit de periculos. Măsurile de combatere a coronavirsului merg mână în mână cu abolirea fără precedent a libertăților democratice – măsuri care sunt aprobate cu entuziasm de majoritatea populației. „Dacă nu ai ști despre ce este vorba, procedura din ultimele zile ar putea fi citită ca scenariul unei preluări populiste de putere”, scria istoricul René Schlott pe 16 martie în Süddeutsche Zeitung.
Rezultatul: virusul se răspândește cu viteză necontrolabilă (dovadă că în țările în care nu s-au adoptat aceste măsuri nu avem o creștere extraordinară, semnificativă statistic), personalul medical este epuizat fizic și psihic, spitalele sunt “sufocate”, economia intră în criză. Pe 18 martie, Frank Ulrich Montgomery, vicepreședintele Asociației Medicale Mondiale, a exprimat scepticism cu privire la măsuri (interviu în Bonn Anzeiger) ”Deoarece trebuie să presupunem că virusul va fi alături de noi mult timp, mă întreb când vom reveni la normal? Nu putem ține școlile și grădinițele închise la nesfârșit. În Italia, măsurile nu au ajutat niciodată, a fost o măsură de disperare politică, deoarece se crede că măsurile coercitive sunt mai eficiente decât cele generate de rațiune”.
În concluzie, în plină pandemie COVID-19, nu cunoaștem incidența, morbiditatea, mortalitatea, gravitatea, dar din frica irațională declanșăm o criză economică și socială și renunțăm cu entuziasm la drepturile fundamentale ale omului.
P.S.1. Dacă vă uitați la mortalitatea din Italia prin infecții respiratorii acute în primul trimestru al anului 2019 (ianuarie-martie) și o comparați cu cea de acum (COVID-19), nu veți găsi diferențe semnificative statistic.
P.S.2 Precizare pentru cei care supraveghează respectarea stării de urgență: cele scrise mai sus nu se referă deloc, dar deloc, la România. La noi au fost luate măsuri din timp, spitalele au fost dotate, există suficiente paturi de ATI, suficiente ventilatoare, echipamente de protecție eficiente și suficiente pentru personalul medical, conducătorii sunt înțelepți și grijulii față de noi, serviciile sociale funcționează ireproșabil și nu ne panicăm/isterizăm. Declar acestea ca să nu se înțeleagă eronat și să fiu acuzat de defetism, așa cum este definit în Codul Penal.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
