De un dor fara spatiu-s invins
si nu stiu ce sete ma arde.
Parca mereu, din adanc,
un ochi rapitor de Himera
ar vrea sa ma piarda.
Si pururi n-am pace,
nici al stelei vrajit du-te-vino in spatii,
nici timpii de aur, nici anii-lumina,
izvoare sub luna, ori dornica ciuta,
nimic nu ma stinge,nimic nu m-alina
si parc-as visa o planeta pierduta.
E atata nepace in sufletul meu,
batut de alean si de umbre cuprins...
Un dor fara spatiu m-a-nvins,
si nu stiu ce sete ma arde mereu.
luni, 10 mai 2010
ROMANIA : EMIL BOTTA - Un dor fara spatiu
Etichete:
cautare,
Emil Botta,
poezie,
POEZIE ROMANEASCA,
Romania,
un dor fara spatiu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu