Si la urma urmei de ce toate astea ? Omenirea este impinsa pe drumul asta, cel puternic se foloseste de cel slab....si ne mai miram de ce atatea boli....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
O, Depãrtare de dincolo de hãu, oh, sfâşietoare-i chemarea flautului tãu! (Tagore)
Tudor Gheorghe - Petrecere cu taraf
Ioana Radu - Anicuța neichii, dragă
"Inte ape, numai ea era pamant"
Nichita
Nichita
"Ea era frumoasa ca umbra unui gand"
Nichita
Nichita
"Ea era frumoasa ca umbra unei idei"
Nichita
Nichita
Știma Pădurilor ( vâlva )
Știma Apelor
FOCURILE DIN ZARE - Adrian Maniu (poezie romaneasca )
Cum ma-tristeaza focurile rosii,
Ce ard departe - foarte - peste zari,
Cum ma-ntristeaza, cum ma inspaimanta
Lumina lor, lucind in departari.
E ca un strigat lung prelung ce moare,
Vibrand in agonii fara sfarsit,
Ce vine din necunoscut si doare,
Cand moare de tacere nabusit.
Da'l tot auzi si dupa ce sfarseste
Si il pricepi mereu, incet murind;
Tu poate mori si dansul tot traieste,
Prin infinitul vietii ratacind.
Ma intristeaza si ma inspaimanta
Lumina rosie departe-arzand.
E-un dor pustiu ce inspre cer s-avanta,
Lumina rosie in gand plangand.
Seara, 2 septembrie 1913
Ce ard departe - foarte - peste zari,
Cum ma-ntristeaza, cum ma inspaimanta
Lumina lor, lucind in departari.
E ca un strigat lung prelung ce moare,
Vibrand in agonii fara sfarsit,
Ce vine din necunoscut si doare,
Cand moare de tacere nabusit.
Da'l tot auzi si dupa ce sfarseste
Si il pricepi mereu, incet murind;
Tu poate mori si dansul tot traieste,
Prin infinitul vietii ratacind.
Ma intristeaza si ma inspaimanta
Lumina rosie departe-arzand.
E-un dor pustiu ce inspre cer s-avanta,
Lumina rosie in gand plangand.
Seara, 2 septembrie 1913
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu