duminică, 26 decembrie 2021
miercuri, 15 decembrie 2021
Sfântă Noapte de Crăciun - Adrian Păunescu, Paula Hriscu, Tatiana Stepa
Pentru morţi şi pentru vii,
Noaptea asta e o zi,
Vin în căni şi nuci în blid,
Multe ceruri se deschid.
Sfântă Noapte de Crăciun,
Noaptea sufletului bun,
Ziuă sus şi noapte jos,
S-a născut Iisus Hristos./
Nu au pâine cei săraci,
Dar miroase-a cozonaci,
Nu-i dreptate pe pământ,
Dar se naşte Pruncul Sfânt./
Sfântă Noapte de Crăciun,
Noaptea sufletului bun,
Ziuă sus şi noapte jos,
S-a născut Iisus Hristos./
Şi, în fiecare an,
Lăcrimează mame-n van,
Să se-ntoarcă înapoi
Prizonierii de război./
Sfântă Noapte de Crăciun,
Noaptea sufletului bun,
Ziuă sus şi noapte jos,
S-a născut Iisus Hristos./
Noaptea rugilor fierbinţi,
Se-ntorc fiii la părinţi,
Şi părinţii la străbuni,
Sfântă Noapte de Crăciun./
Sfântă Noapte de Crăciun,
Noaptea sufletului bun,
Ziuă sus şi noapte jos,
S-a născut Iisus Hristos/
Adrian Păunescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Tudor Gheorghe - Petrecere cu taraf
Ioana Radu - Anicuța neichii, dragă
"Inte ape, numai ea era pamant"
Nichita
Nichita
"Ea era frumoasa ca umbra unui gand"
Nichita
Nichita
"Ea era frumoasa ca umbra unei idei"
Nichita
Nichita
Știma Pădurilor ( vâlva )
Știma Apelor
FOCURILE DIN ZARE - Adrian Maniu (poezie romaneasca )
Cum ma-tristeaza focurile rosii,
Ce ard departe - foarte - peste zari,
Cum ma-ntristeaza, cum ma inspaimanta
Lumina lor, lucind in departari.
E ca un strigat lung prelung ce moare,
Vibrand in agonii fara sfarsit,
Ce vine din necunoscut si doare,
Cand moare de tacere nabusit.
Da'l tot auzi si dupa ce sfarseste
Si il pricepi mereu, incet murind;
Tu poate mori si dansul tot traieste,
Prin infinitul vietii ratacind.
Ma intristeaza si ma inspaimanta
Lumina rosie departe-arzand.
E-un dor pustiu ce inspre cer s-avanta,
Lumina rosie in gand plangand.
Seara, 2 septembrie 1913
Ce ard departe - foarte - peste zari,
Cum ma-ntristeaza, cum ma inspaimanta
Lumina lor, lucind in departari.
E ca un strigat lung prelung ce moare,
Vibrand in agonii fara sfarsit,
Ce vine din necunoscut si doare,
Cand moare de tacere nabusit.
Da'l tot auzi si dupa ce sfarseste
Si il pricepi mereu, incet murind;
Tu poate mori si dansul tot traieste,
Prin infinitul vietii ratacind.
Ma intristeaza si ma inspaimanta
Lumina rosie departe-arzand.
E-un dor pustiu ce inspre cer s-avanta,
Lumina rosie in gand plangand.
Seara, 2 septembrie 1913