sâmbătă, 24 iulie 2010
Poveste din vremea cand ziua era cat un an si aveai timp sa faci de toate in ea
Parca era vara si copilul a mers cu parintii la camp, undeva departe de sat.Copilul avea 3 ani si trebuia sa stea singur la capul locului sa-si astepte parintii care se duceau si se intorceau cu randul de porumb.Randurile erau lungi, lungi ... ultima imagine a copilului a fost picioarele parintilor pe sub foile de porumb si copilul a gandit; "daca voi merge aplecat voi vedea picioarele parintilor mei"si copilul a plecat mergand cocosat prin porumb sa vada picioarele parintilor lui."Ciiiiiiine a pierdut un copil maaaaaaaaaaaaa ?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu