carmen ciocolata-PADURE NEBUNA
In primavara asta am plantat la tara niste meri, liliac, zmeura, aluni, tei,pruni,
ciresi,pini plopi,salcami...si ... ; in afara de pini si tuie nu am dat bani pe nimic, e adevarat ca sunt foarte mici dar imi sunt si foarte dragi. As vrea ca la toamna sa-mi fac o padure pe o suprafata de 6600 de m si atunci pe unii ii voi scoate si replanta din nou (am facut un fel de pepiniera ).Am si semanat cate ceva....printre altele; ghinda, mazare, salcam american,...
Am o stare ca... parca nu mai am timp. Am o stare de neliniste...imi vine sa plang si plang, am o stare de pustiire...as pleca in lumea larga...
Pana atunci voi mai planta si voi mai semana cate ceva. Oare mai exista iubire ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce bine este să poţi planta copaci acolo unde s-au dus! E la fel de bine ca şi a face o casă, şi a da naştere unui copil. Îţi doresc din tot sufletul să îşi vezi pădurea gata!
RăspundețiȘtergereToţi trecem cândva prin astfel de stări, dragă Maria! E în condiţia umană...Dar iubirea există oricum, chiar dacă nu în forma în care o aşteptăm. Până ce va veni din afară, să încercăm să o creştem în noi, şi să aşteptăm ajutor de la Cineva mai bun decât oamenii.
Da Florina, iubesc foarte mult copacii si doresc sa pun o padure cu toate ca sunt descurajata de cei din jurul meu care spun ca nu vor avea vita lunga acei copaci pusi de mine.
RăspundețiȘtergereDar cine stie, pana cand vor deveni buni de taiat, poate se va schimba cate ceva aici pe pamant.