Dezrobirea Romaniei

 Astazi cu bucurie Romanilor veniti,
Pe Iancul in campie cu toti sa-;l insotiti,
Spalati armele voastre, de graba s alergati,
Din locurile noastre pe dusman s alungati.
Dumnezeule, mare, bunule,
Cu noi sa fii.
Tu insoteste si insufleteste,
Pe ai tai fii.
Optzeci de oi despoaie si in frigari le pun,
De fluier si cimpoaie padurile rasun.
Romanii se aduna pe lang-;un mare foc,
Si Iancu ospateaza cu dansii la un loc.
Iancule mare, bravule, tare.
Cu noi sa fi,
Tu insoteste si insufleteste,
Pe ai tai fii.
Sunt gata, stau cu totii, sa se coboare n vai,
Sa izgoneasca hotii si-ai neamului calai.
Iancu mergea nainte, pe-un cal cu aprig curs,
Si peste mbracaminte purta piele de urs.
Cine sta n cale, Iancule mare,
Si brav Roman,
Fulger si traznet peste-a lui crestet,
De la Romani.
Celebru mars romanesc - Marsul lui Iancu
    


Corul Armatei Romane- Mihai Viteazul
    


Ca un glob de aur luna strălucea
Şi pe-o vale verde oştile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Şi pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Şi recheamă dulce tinerii săi ani.
Viaţa noastră trece ca suava rouă
Când speranţa dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viaţa lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci şi argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Şi în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală şi le mulţumeşte
Şi luând paharul astfel le vorbeşte
— ,,Nu vă urez viaţă, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viaţa noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.
Cei ce rabdă jugul ş-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre ruşinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge braţul, iau de martur cerul!
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi şi triste fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară
Aripile taie-i, că ar vrea să moară!
Astfel e românul şi român sunt eu
Şi sub jugul barbar nu plec capul meu.”
de Dimitrie Bolintineanu

 Celebru mars romanesc - Marsul lui Iancu
    


Astăzi cu bucurie Românilor veniti,
Pe Iancul în câmpie cu toți să–l însoțiți,
Spălați armele voastre, de grabă s'alergați,
Din locurile noastre pe dușman s'alungați.

  Dumnezeule, mare, bunule,
  Cu noi să fi.
  Tu însoțește și însuflețește,
  Pe ai tăi fii.

Optzeci de oi despoaie și în frigări le pun,
De fluier și cimpoaie pădurile răsun.
Românii se adună pe lâng–un mare foc,
Și Iancu ospătează cu dânșii la un loc.

  Iancule mare, bravule, tare.
  Cu noi să fi,
  Tu însoțește și însuflețește,
  Pe ai tăi fii.

Sunt gata, stau cu toții, să se coboare'n văi,
Să izgonească hoții și–ai neamului călăi.
Iancu mergea'nainte, pe–un cal cu aprig curs,
Și peste'mbrăcăminte purta piele de urs.

  Cine stă'n cale, Iancule mare,
  Și brav Român,
  Fulger și trăznet peste–a lui creștet,
  De la Români.

Iată-i voioși porniră, românii cei voinici
Ca lanțuri se înșiră pe-a munților poteci
Nevestele cu jale, privindu-i lacrimând,
Îi urmareau în vale cum se duceau cântând

  Cine stă'n cale, Iancule mare,
  Și brav Român,
  Fulger și trăznet peste–a lui creștet,
  De la Români.