Ilie Serbanescu - Dcă nici asta nu-i comandă externă, atunci sunt eu popă!

Dacă nici asta nu-i comandă externă, sunt eu popă!

19 februarie 2018 Ilie Serbanescu Editorial 52

În timp ce reprezentanții „sistemului“, politicieni sau analiști, se strofoacă să demonstreze, nevoie mare, că românii sunt de vină pentru că țara n-are autostrăzi, dovezi peste dovezi se strâng mereu în legătură cu ceea ce, de peste cinci ani, mă învrednicesc să subliniez fără ezitări: explicația este una politică și constă în faptul că stăpânii străini actuali ai țării au interzis României să treacă lanțul Carpaților cu magistrale moderne (autostrăzi sau drumuri expres), astfel încât să nu fie cumva legate între ele, precum și de capitala București, provinciile istorice ale României. Oricum, nu cu prilejul Centenarului Marii Uniri. După 28 ani de așa-zis postcomunism, este inutil a încerca o altă explicație, căci lipsa resurselor financiare la scara a trei decenii sau a competenței tehnologice, în condițiile în care românii, și nu altcineva, au construit Transfăgărășanul, sunt în afara logicii! Când, cu ani în urmă, intrarea în NATO pecetluia schimbarea crucială – respectiv trecerea României din mâini estice în mult râvnitele brațe vestice –  premierul Năstase oferea, ca un fel de mulțumiri, un cadou americanilor: să construiască o autostradă! Dar, vai, nu vreuna care să traverseze Carpații, ci una Brașov-Borș, care să lege Ardealul de capitala Ungariei, și nu de capitala României! Comentariile sunt de prisos. Menționata interdicție, atât de vizibilă din partea stăpânilor externi actuali ai țării, pune tocmai în anul Centenarului Marii Uniri semne mari de întrebare asupra soartei  integrității țării. Ce vor de fapt dușmanii României, dar, mai ales, partenerii României? Căci, păzește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur!

Ultima invenție concertată a „sistemului“ este că România n-are autostrăzi din cauza șpăgilor! Concertată, căci au reluat-o mai mulți! Deh, ordin pe unitate! Cică ar fi existat mulțime de oferte din afară (fără precizări de unde) pentru investiții în autostrăzi în România, dar nu s-au concretizat pentru că în cazul investițiilor nu se poate percepe șpagă și totul a căzut! Diversiune totală! Un fapt real – șpaga din contractele de infrastructură, despre care știe și Grivei, este folosită ca instrument diversionist. Șpaga este pretinsă când finanțarea se face pe banii statului, ca un fel de „răsplată“ pentru că firmei constructoare i se dă posibilitatea de acces la acești bani. În schimb, dacă firma constructoare execută elementul de infrastructură (drum, autostradă, pod, viaduct etc.) pe banii ei, respectiv ca investitor, atunci într-adevăr nu mai dă șpagă! Numai că, nu există investiții private în infrastructură în țări de categoria României, care, place, nu place, tot o colonie de la periferia Europei este! Nici în țări dezvoltate nu prea există investiții private în infrastructură, pentru că sunt costisitoare și se recuperează doar pe termen lung. De aceea le face și în aceste țări, în proporție de peste 90%, statul!  Investițiile private care totuși se fac sunt recuperate din taxe pe autostradă în ani de zile și – să fie clar – cu garanția statului. Dacă nu ies banii din taxe, acoperă statul diferența față de prevederi! Niciun investitor privat nu se complică cu asemenea aranjamente într-o colonie, când mult mai simplu acaparează contractele de construcție pe banii statului în cauză! Aici, investiții se fac în exploatarea resurselor minerale, în retail, respectiv în activități cu recuperări rapide. Este o pură poveste pentru proști că au existat oferte de construcție de autostrăzi în România pe banii unor investitori. Trebuie să fi dus cu pluta să crezi așa ceva! În mod ilustrativ, singurul aranjament montat în domeniu cu pornire de bani privați – cel pentru porțiunea de autostradă Comarnic-Brașov – a căzut cu brio înainte de a demara. Constructorii – un consorțiu franco-grec – au inventat o formulă de finanțare care să combine construcția propriu-zisă cu întreținerea pe 26 ani a autostrăzii construite, astfel încât costul pe kilometru depășea 50 milioane euro. Prostul era garantat – respectiv statul român, care își răstignea contribuabilii pe decenii! Dar, întrucât cineva trebuia totuși să dea banii de început, eșafodajul s-a prăbușit. Nicio bancă n-a acceptat să se bage în afacere, considerând probabil că se vâră într-un rahat cu C mare!

În plus, cei ce caută să facă din șpagă principala explicație a lipsei de autostrăzi în România ar trebui să țină cont de faptul obiectiv că șpaga nu poate fi obținută decât dacă incriminatul contract este bugetat. Altfel, banii nu pot fi extrași de la stat și furați! Nu cred că în construcția Transalpinei sau a drumului de munte Sinaia – Piatra Arsă, Peștera, nu s-au dat sau luat șpăgi. Dar drumurile respective există și, cu șpăgi sau fără, există pentru că bani pentru ele au fost bugetați. Nu s-au bugetat însă niciodată construcții pe tronsoanele Pitești – Sibiu, Comarnic – Brașov, Iași – Târgu Mureș! Și atunci, drumurile respective nici nu există! Dar apropo de bugetari! 80-90% din contractele de autostrăzi din România, alea puține, sunt cu firme străine. Și atunci, din două una: ori nu există corupție și șpăgi în rutierul din România, ori campionii corupției și șpăgilor sunt „mântuitorii“ străini ai țării. Ați văzut desfășurătorul contractelor CNAIR pe 2017? Din primul miliard lei bugetat (respectiv primele 50 mari contracte), toate, cu excepția unuia sfrijit de numai 17 milioane lei (destinat ciozvârtei de câțiva km București-A3), sunt alocări pentru infrastructura din Ardeal. Măi, frate, toate, chiar toate?! Dacă nici asta nu-i comandă externă, atunci sunt eu popă! 

Cotidianul

https://www.cotidianul.ro/supercoloniala-bate-filmul/

 ,,Supercoloniala“ este supercâștigătoarea după reușita deplină a cacealmalei fiscale tip Dragnea – Tudose, organizată pentru aservirea dizgrațioasă a țării stăpânului ei străin și care a inclus la loc de frunte diversiunea cu înlocuirea (propusă pentru a fi retrasă) a impozitului-mascaradă pe profit pentru multinaționale cu un impozit derizoriu, dar de neevazionat, pe cifra de afaceri, precum și transferul integral al contribuțiilor sociale în cârca angajatului (lucru inexistent pe undeva prin Europa). Să identificăm măcar sumar „supercoloniala“: extracție de substanță economică din colonia România, fără vreo activitate sau cu o activitate fictivă ori paravan în România! Și nu este doar vreo excepție sau vreun caz rătăcit! Beneficiind de „reglementări“ europene, probabil deliberat sau anume ticluite, se strâng în România, aparent fără sens, sume acoperite cu acte care să demonstreze că reprezintă profituri deja impozitate prin alte țări ale UE și deci exceptate de la orice altă impozitare. Firma strângătoare nu are salariați, ca atare, nu plătește niciun fel de impozite pe muncă sau contribuții sociale, adică acele dări care sunt procentual mari în România; în schimb, poate face orice manevre cu banii, plătind eventual dările pe capital, care sunt derizorii în România! Sau alt tip de cazuri: se vine cu un laptop, se câștigă legal o licitație dintr-o achiziție publică, avându-se la spate istoricul unei firme de reputație dintr-o țară occidentală, apoi se procedează la o subcontractare și, de pe laptop, se urmărește execuția lucrărilor, fără a se angaja vreun salariat. La fel, se evită plata impozitelor pe muncă și a contribuțiilor sociale și se achită eventual impozitul pe profit. Care este oricum derizoriu! Deși, mai degrabă, la unison cu fârtații  întru colonialism, mai mult nu se achită acest impozit, externalizându-se cea mai mare parte din profit înainte de fiscalizare, dacă nu cumva se declară la Fisc pierdere! Nu există niciun fel de pericol, deoarece, pentru Fiscul din România, firma străină este bibelou de porțelan. Ziarul Financiar menționa cazul firmei austriece Swietelsky, cu o cifră de afaceri de peste 162 milioane lei, deși nu are niciun angajat, care a construit cea mai lungă linie de tramvai din Cluj-Napoca și tronsoane de cale ferată în zonele Vințu de Sus – Simeria și Curtici – Arad.

Să nu confundăm sau să punem cumva pe același plan firma străină fără salariați cu puzderia de microfirme românești fără salariați (vreo 300.000 la număr), care n-au angajați pentru că abia își trag sufletul să-l țină în viață pe bietul lor „antreprenor“.

Nu este greu de dibuit de ce există o anume înghesuială de prin țări vestice în căutarea formulei „supercoloniale“ prin România, deși cheia exploatării coloniale este în România tocmai folosirea salariilor mici, și nu evitarea acestora! Fără îndoială, salariul colonial – deci utilizarea forței de muncă locale la costurile ei derizorii – este instrumentul fundamental al exploatării coloniale a României. De aceea, capitalul vestic – devenit noul proprietar al României – are ca preocupare prioritară menținerea pe rol a salariilor mici, blocarea oricărei inițiative de mărire a acestora, ținerea în priză a trădătorilor de neam și țară spre a-i determina să nu facă vreo manevră greșită, ba chiar să bată toba păstrării salariilor mici ca o condiție a stabilității financiare și atractivității pentru investițiile străine.

Explicația „supercolonialei“ se află în sistemul fiscal din România, de asemenea vizat de capitalul străin să rămână în parametrii exploatării coloniale. Fiscalitatea din România nu numai că nu combate, dar şi contribuie la prelungirea şi promovarea actualei împărţiri odioase a PIB-ului între muncă şi capital (doar 30% munca și vreo 55% capitalul, adică exact invers decât în țările de prin Occidentul mântuitor)! Ca să-şi facă rost de minime fonduri, fiscalitatea din România suprataxează tocmai componenta minoritară, adică munca. Și o face, inclusiv după „revoluția fiscală“ PSD (47%, față de 16%), într-o proporţie de trei ori mai mare decât în cazul capitalului, care este subtaxat. Cei care nu înţeleg cum stă de fapt treaba sau jalnicii menestreli ai capitalului străin o ţin cu participarea însemnată a acestuia din urmă la bugetul statului român, fără a preciza – din neînţelegere sau deliberat – că respectiva participare vine din impozitarea muncii (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine forţei de muncă), şi nu din impozitarea profitului (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine capitalului). Mai precis, din impozitarea a ceea ce ne revine „nouă“, românilor, şi nu din impozitarea a ceea ce le revine „lor“, străinilor! „Supercoloniala“ evită plata chiar și a impozitelor pe partea „noastră“ din PIB, căci impozitele pe partea „lor“ oricum se evazionează! ,,

  Ilie Serbanescu - Cotidianul

Ilie Serbanescu: “Occidentul a preluat România în NATO şi UE şi, în numai zece ani, cu o viteză inimaginabilă la scară istorică, a terminat-o!”

         "În condiţiile realităţilor încurcate din zilele noastre, cine şi de cine protejează este foarte greu de stabilit. Pentru ţările slabe, de la periferii sau de la întretăierea puterilor, nici nu ştii care administraţie străină este mai rea: aceea eficientă sau aceea mai puţin eficientă? Actualmente, când tensiunile geopolitice s-au întărâtat atât de aprig după anexarea Crimeei de către Rusia, este extrem de interesant şi de relevant să se ia aminte la câteva experienţe din istorie.

Administraţia rusă a fost una slabă şi ineficientă, deşi Rusia a fost puternică şi victorioasă. A cucerit teritorii, a avut sfere de influenţă şi control extinse. Pe unde a fost a cheltuit însă resurse uriaşe. A adus cum se spune bani de acasă pentru a-şi menţine controlul şi influenţa! Vietnam, Etiopia, Angola, Cuba, Afganistan sunt afaceri politice şi militare de putere şi prestigiu, dar afaceri financiare eşec. Nici în Europa de Est, Rusia n-a realizat vreo afacere din punct de vedere economic. A furnizat materii prime pe care le putea plasa oriunde în lume primind la schimb din Europa de Est mărfuri care calitativ nu puteau fi plasate în Occident.

Controlul rusesc în Europa de Est n-a distrus economia locală, i-a întârziat dezvoltarea sau poate n-a racordat-o la progresul tehnologic, dar n-a desfiinţat-o. La antipozi, s-au situat influenţa şi controlul britanic sau oladez. Imperiul britanic n-a adus bani de acasă, ci a dus bani acasă! A trăit pe seama teritoriilor cucerite, le-a extras seva sistematic şi masiv. Chiar şi după ce le-a eliberat politic! Occidentul întreg trăieşte şi acum pe seama fostelor dar şi actualelor colonii devenite periferii de sine stătătoare cu numele. Este, în ansamblu, produsul unei administraţii eficiente! Uitaţi-vă la România! Până spre anul 2000 nici n-a existat pentru Occident. Nu o considera în sfera sa de influenţă.

În contextul slăbiciunilor Rusiei din aceea perioadă, Occidentul a schimbat foaia. A preluat România în NATO şi UE şi, în numai zece ani, cu o viteză inimaginabilă la scară istorică, a terminat-o! I-a luat sub control resursele naturale, distribuţiile de energie, băncile, pădurile, pământurile, industriile care îi erau de folos (pe restul dându-le la fier vechi), retailul, întregul rulaj al banului. N-a mai rămas nimic important (strategic cum se spune) în mâna românilor! Din punctul de vedere al controlului economic, românii au ajuns străini în propria ţară: un exemplu, pentru cărţile de istorie, de cucerire cu eficienţă de către străini a unui teritoriu, chiar dacă încă numit ţară!

Dacă Rusia – a cărei ameninţare este abil întreţinută de occidentali, în timp ce colaborează copios cu aceasta – ar încerca să treacă la cârma economiei din România, ar trebui să plătească sub formă de compensaţii investitorilor occidentali poate cât nici nu face, căci aceştia, pe ce au dat vreo 10 miliarde euro, îi vor cere vreo 100 miliarde euro. Aşa că, în privinţa unor asemenea scenarii, mai uşor cu pianul pe scări! România nu este Crimeea! Pentru că a trecut mai întâi pe la occidentali, care i-au luat tot caimacul!"

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: Jurnalul National