Trădătorii

Trădătorii Ce ar fi dacă am declara război Rusiei? Dar s-o facem nu așa, formal, ci fizic. Spre exemplu, să ne apucăm să bombardăm Crimeea. Motive am avea suficiente: spre exemplu am putea fi solidari cu „frații ucrainieni” care pe unde prind români pe-acolo îi fac praf. Despre românii din Ucraina știm cât de bine sunt tratați: îi înrolează cu forța și-i trimit să lupte în estul țării, doar doar or mai pune-o de un genocid similar celui al lui Stalin și mai scapă de români. Dacă te-au prins cu mașină de România în Ucraina, ești victimă sigură: iei amendă și pentru că faci umbră pământului. Dar să lăsăm divagațiile de-o parte și să revenim: de ce n-am declara război Rusiei? Vorbesc serios și-mi bazez întrebarea pe toate „dovezile” pe care securiștii și „specialiștii militari” ni le tot aduc în față. Păi dacă Rusia e atât de agresivă la adresa noastră, de ce să nu mergem la luptă? Eventual în frunte cu Mândruță care zicea ceva de un AKM. [Să nu uit: „Mândruță, idiotule, AKM vine de la Автомат Калашникова Модернизированный”! Tradu tu ce înseamnă pentru că e scris în limba americană.]

 Așadar de ce n-am ataca Rusia? Parcă-l și văd pe secul ăla de general Degeratu explicându-mi doct că Rusia ne-ar îngropa în mai puțin de o jumătate de oră. Ne-ar îngropa la propriu. Probabil ar dura ceva mai mult să are și să cultive peste „ca să dea bine”. Suntem conștienți de asta, nu-i așa? OK, și atunci de ce ne mai dăm cocoși față de ei? Nu înseamnă asta că suntem cam tâmpiți? Ba da, fix asta înseamnă! Că suntem niște boi care, în loc să căutăm să avem relații cel puțin civilizate cu țările din apropierea noastră, ne credem buricul pământului când, în realitate, suntem rectul său.

 Ei bine, să trecem la nivelul următor. Nu doar în domeniul militar suntem cretini, ci și în domeniul economic. Aflu de pe blogul lui Dan Tomozei că autoritățile chineze au început să reacționeze la ghiolbăniile de care au parte din partea noastră. Încă de pe vremea lui băsescu relațiile cu China sunt dinamitate programatic. După venirea Plăvanului însă, relațiile noastre cu ei nu doar că s-au închis brutal, dar orice gest de deschidere din partea Chinei a fost tratat de către ai noștri cu un dispreț de neînțeles. E limpede că întreaga atitudine e impusă de la vârful statului.

 Dacă până acum chinezii au trecut cu vederea, se pare că sfidările României au fost atât de mari încât i-au determinat să reacționeze. La Ningbo se desfășoară expoziția „China și Țările Europei Centrale și de Est”. E un eveniment de care s-ar fi putut profita. Întrucât România nu s-a arătat foarte interesată, autoritățile chineze au organizat standul României pe cheltuială proprie. Asta în condițiile în care țări ca Polonia, Ungaria, Slovacia etc. au investit puternic deoarece este o oportunitate foarte bună pentru a-și promova produsele pe piața chineză. Dan Tomozei spune că Ambasada României a impus un blocaj total în comunicarea cu chinezii pe tema expoziției, interzicându-le reprezentanților consulari să participe la eveniment. Asta practic i-a obligat pe organizatori să retragă însemnele României. Poate explica cineva comportamentul efectiv tembel al ambasadei noastre de acolo? Ce era rău că profitam de o expoziție pentru a ne face cunoscuți acolo?

 Hai să dăm cărțile pe față ca să vedem care e de fapt realitatea. Dacă te uiți pe cifrele economiei românești constați dezastrul în care ne scufundăm. România are un deficit de cont curent imens. Motivul? Importă orice de oriunde. Și pentru a cimenta această realitate, distruge cât poate din producția internă. Asta se întâmplă deoarece statul e condus de spioni care lucrează exclusiv în favoarea statelor care i-au înrolat, state cunoscute sub numele de cod „Ambasadele”. „Totuși, îmi va răspunde un tefelist țanțoș, în România se trăiește mai bine decât în 1990!”. Da, idiotule, așa e, dar știi de ce? Nu trebuie să te uiți decât că în 1990 aveam datorie zero, iar acum avem 60% din PIB. Știi pe ce s-au dus banii ăia? Pe fărașele nemțești cărora tu le spui „mașini dă lux”, pe mâncarea pe care-o pui în farfurie, pe hainele cu care te îmbraci s.a.m.d. Apartenența noastră la Uniunea Europeană s-a tradus în „luxul” de a te împrumuta ca prostul, aparent fără să dai socoteală nimănui. În capcana asta au căzut grecii și s-a văzut limpede de ce: după ce le-a crescut gradul de îndatorare la cer li s-au cerut privatizări tragice făcute de o comisie internațională care a avut imunitate în fața legii. Practic, golanii europeni au fost lăsați să-și facă de cap fără a suporta nicio consecință a actelor lor. Frumos, nu-i așa? Exact asta ni se pregătește și nouă! 

De ce ni se refuză de către oficialii noștri vânduți relația economică cu China? Simplu: pentru că NU AVEM VOIE! De ce să cumpărăm noi de la chinezi mărfuri ieftine, când o poate face Germania pentru noi? Și astfel își încasează și ei un comision. Doar de aceea au investit pentru a-și pune bolovanul în fruntea țării. De ce să exportăm noi direct în China când putem să le dăm nemților aproape la preț de producție, iar ei să exporte acolo? Cam despre asta e vorba. 

Partea proastă e că oportunitățile ne fug de sub picioare. În alte vremuri China ne propunea să fim poarta ei de intrare în Europa. Am întors spatele și a profitat imediat Italia. De asemenea, Ungaria e deja într-o poziție privilegiată în raport cu chinezii. Nu-i bine de unguri, nu-i așa? Ba e foarte bine întrucât, iată, sunt și stăpânii gazului nostru din Marea Neagră! Iar noi suntem cu americanii și nemții, nu-i așa?

 

Priviți, dragii mei, realitatea în față! În orice țară din lume, dacă un oficial s-ar comporta precum Anca Dragu care a recunoscut că primește ordine de la „Ambasade”, respectivul oficial ar sfârși-o în fața plutonului de execuție. Imaginați-vă că în Franța ar reuși englezii să-și impună un președinte. Ce-a ieși din asta? Ar fi revoltă națională, ar întoarce ăia Franța cu fundu-n sus!

 La noi nimic. Avem președinte trădător, prim-ministru trădător, șefii camerelor trădători. În armată nici nu mai poți vorbi de trădare întrucât nici nu mai știi dacă șefii de la vârf mai au cetățenie română. Plăvanul, spre exemplu, e cetățean german. El își face datoria față de țara sa. N-are sens să ne mai mire nimic! Doar că niște fraieri - într-o proporție de 66% dintre cei prezenți la vot, alături de masa inepților care cică au refuzat să voteze - l-au împins în fruntea statului ca șef peste servicii, armată și economie! Iar consecințele se văd!

 Le spun bieților prostovani care trăiesc în narațiunea progresistă că își sapă singuri groapa. Priviți, tonților și cretinilor, că voi sunteți victimele! Și știți de ce? Pentru că ăia e care-i urâți ca demenții, adică generațiile cu capul pe umeri, se duc. Și de plătit pentru prostia voastră rămâneți să plătiți voi. Hai să vă deschid ochii! UE a făcut presiuni pentru introducerea impozitului pe veniturile IT-iștilor. Câți dintre voi, fraierilor ați ieșit la vot pentru liberalo-progresiști? V-o spun eu: majoritatea covârșitoare! Câți dintre sclaveții multinaționalelor i-au votat pe ăștia? La fel: majoritatea covârșitoare. Ce s-a întâmplat? Iată: în termeni reali le-au scăzut veniturile. Iar ăsta e abia începutul. Multinaționalele au nevoie de sclavi ieftini! Pe termen lung vor ajunge la pauperizare, dar vor fi fericiți că „sunt occidentalizați”. Occidentalizați în zdrențe de doi bani și cu pantofi scâlciați. De pensie nu poate fi vorba în cazul lor. Din cauza stresului vor da colțu' înaintea celor 70 de ani apocaliptici. Pe la 50 de ani multinaționala se va debarasa de ei și nu vor avea unde să se ducă. Vor muri de inimă rea. Și chiar dacă vor dovedi o longevitate „ieșită din comunul cerut de stăpâni”, pensia oricum nu le va acoperi nici măcar necesitățile de bază. Iată realitatea!

 Ce va fi România? După ce statalitatea îi va fi complet demolată, se va transforma într-o țară a altora. Iar românii vor fi izgoniți de aici. Știu, nu credeți, dar asta se întâmplă pentru că n-aveți habar de ceea ce vi se pregătește! Și, mai mult, n-aveți ochi să-i vedeți pe privilegiați cum ocupă hălci din business-ul autohton. De ce fac asta? Pentru că pot și pentru că noi suntem suficient de proști încât să credem legenda unui cavaler Klaus venit alături de aghiotanții săi Fritz, Clotilde și Seidler, toți pe cai albi și toți cu gând bun. Nu v-ați trezit din visare? Țara e pustiită, noi mai săraci ca niciodată, dar mândri că ne conduc alții. Treziți-vă, dragii mei! E deja târziu, mult prea târziu.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/2021/06/tradatorii.html

Ilie Serbanescu - Dcă nici asta nu-i comandă externă, atunci sunt eu popă!

Dacă nici asta nu-i comandă externă, sunt eu popă!

19 februarie 2018 Ilie Serbanescu Editorial 52

În timp ce reprezentanții „sistemului“, politicieni sau analiști, se strofoacă să demonstreze, nevoie mare, că românii sunt de vină pentru că țara n-are autostrăzi, dovezi peste dovezi se strâng mereu în legătură cu ceea ce, de peste cinci ani, mă învrednicesc să subliniez fără ezitări: explicația este una politică și constă în faptul că stăpânii străini actuali ai țării au interzis României să treacă lanțul Carpaților cu magistrale moderne (autostrăzi sau drumuri expres), astfel încât să nu fie cumva legate între ele, precum și de capitala București, provinciile istorice ale României. Oricum, nu cu prilejul Centenarului Marii Uniri. După 28 ani de așa-zis postcomunism, este inutil a încerca o altă explicație, căci lipsa resurselor financiare la scara a trei decenii sau a competenței tehnologice, în condițiile în care românii, și nu altcineva, au construit Transfăgărășanul, sunt în afara logicii! Când, cu ani în urmă, intrarea în NATO pecetluia schimbarea crucială – respectiv trecerea României din mâini estice în mult râvnitele brațe vestice –  premierul Năstase oferea, ca un fel de mulțumiri, un cadou americanilor: să construiască o autostradă! Dar, vai, nu vreuna care să traverseze Carpații, ci una Brașov-Borș, care să lege Ardealul de capitala Ungariei, și nu de capitala României! Comentariile sunt de prisos. Menționata interdicție, atât de vizibilă din partea stăpânilor externi actuali ai țării, pune tocmai în anul Centenarului Marii Uniri semne mari de întrebare asupra soartei  integrității țării. Ce vor de fapt dușmanii României, dar, mai ales, partenerii României? Căci, păzește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur!

Ultima invenție concertată a „sistemului“ este că România n-are autostrăzi din cauza șpăgilor! Concertată, căci au reluat-o mai mulți! Deh, ordin pe unitate! Cică ar fi existat mulțime de oferte din afară (fără precizări de unde) pentru investiții în autostrăzi în România, dar nu s-au concretizat pentru că în cazul investițiilor nu se poate percepe șpagă și totul a căzut! Diversiune totală! Un fapt real – șpaga din contractele de infrastructură, despre care știe și Grivei, este folosită ca instrument diversionist. Șpaga este pretinsă când finanțarea se face pe banii statului, ca un fel de „răsplată“ pentru că firmei constructoare i se dă posibilitatea de acces la acești bani. În schimb, dacă firma constructoare execută elementul de infrastructură (drum, autostradă, pod, viaduct etc.) pe banii ei, respectiv ca investitor, atunci într-adevăr nu mai dă șpagă! Numai că, nu există investiții private în infrastructură în țări de categoria României, care, place, nu place, tot o colonie de la periferia Europei este! Nici în țări dezvoltate nu prea există investiții private în infrastructură, pentru că sunt costisitoare și se recuperează doar pe termen lung. De aceea le face și în aceste țări, în proporție de peste 90%, statul!  Investițiile private care totuși se fac sunt recuperate din taxe pe autostradă în ani de zile și – să fie clar – cu garanția statului. Dacă nu ies banii din taxe, acoperă statul diferența față de prevederi! Niciun investitor privat nu se complică cu asemenea aranjamente într-o colonie, când mult mai simplu acaparează contractele de construcție pe banii statului în cauză! Aici, investiții se fac în exploatarea resurselor minerale, în retail, respectiv în activități cu recuperări rapide. Este o pură poveste pentru proști că au existat oferte de construcție de autostrăzi în România pe banii unor investitori. Trebuie să fi dus cu pluta să crezi așa ceva! În mod ilustrativ, singurul aranjament montat în domeniu cu pornire de bani privați – cel pentru porțiunea de autostradă Comarnic-Brașov – a căzut cu brio înainte de a demara. Constructorii – un consorțiu franco-grec – au inventat o formulă de finanțare care să combine construcția propriu-zisă cu întreținerea pe 26 ani a autostrăzii construite, astfel încât costul pe kilometru depășea 50 milioane euro. Prostul era garantat – respectiv statul român, care își răstignea contribuabilii pe decenii! Dar, întrucât cineva trebuia totuși să dea banii de început, eșafodajul s-a prăbușit. Nicio bancă n-a acceptat să se bage în afacere, considerând probabil că se vâră într-un rahat cu C mare!

În plus, cei ce caută să facă din șpagă principala explicație a lipsei de autostrăzi în România ar trebui să țină cont de faptul obiectiv că șpaga nu poate fi obținută decât dacă incriminatul contract este bugetat. Altfel, banii nu pot fi extrași de la stat și furați! Nu cred că în construcția Transalpinei sau a drumului de munte Sinaia – Piatra Arsă, Peștera, nu s-au dat sau luat șpăgi. Dar drumurile respective există și, cu șpăgi sau fără, există pentru că bani pentru ele au fost bugetați. Nu s-au bugetat însă niciodată construcții pe tronsoanele Pitești – Sibiu, Comarnic – Brașov, Iași – Târgu Mureș! Și atunci, drumurile respective nici nu există! Dar apropo de bugetari! 80-90% din contractele de autostrăzi din România, alea puține, sunt cu firme străine. Și atunci, din două una: ori nu există corupție și șpăgi în rutierul din România, ori campionii corupției și șpăgilor sunt „mântuitorii“ străini ai țării. Ați văzut desfășurătorul contractelor CNAIR pe 2017? Din primul miliard lei bugetat (respectiv primele 50 mari contracte), toate, cu excepția unuia sfrijit de numai 17 milioane lei (destinat ciozvârtei de câțiva km București-A3), sunt alocări pentru infrastructura din Ardeal. Măi, frate, toate, chiar toate?! Dacă nici asta nu-i comandă externă, atunci sunt eu popă! 

Cotidianul

https://www.cotidianul.ro/supercoloniala-bate-filmul/

 ,,Supercoloniala“ este supercâștigătoarea după reușita deplină a cacealmalei fiscale tip Dragnea – Tudose, organizată pentru aservirea dizgrațioasă a țării stăpânului ei străin și care a inclus la loc de frunte diversiunea cu înlocuirea (propusă pentru a fi retrasă) a impozitului-mascaradă pe profit pentru multinaționale cu un impozit derizoriu, dar de neevazionat, pe cifra de afaceri, precum și transferul integral al contribuțiilor sociale în cârca angajatului (lucru inexistent pe undeva prin Europa). Să identificăm măcar sumar „supercoloniala“: extracție de substanță economică din colonia România, fără vreo activitate sau cu o activitate fictivă ori paravan în România! Și nu este doar vreo excepție sau vreun caz rătăcit! Beneficiind de „reglementări“ europene, probabil deliberat sau anume ticluite, se strâng în România, aparent fără sens, sume acoperite cu acte care să demonstreze că reprezintă profituri deja impozitate prin alte țări ale UE și deci exceptate de la orice altă impozitare. Firma strângătoare nu are salariați, ca atare, nu plătește niciun fel de impozite pe muncă sau contribuții sociale, adică acele dări care sunt procentual mari în România; în schimb, poate face orice manevre cu banii, plătind eventual dările pe capital, care sunt derizorii în România! Sau alt tip de cazuri: se vine cu un laptop, se câștigă legal o licitație dintr-o achiziție publică, avându-se la spate istoricul unei firme de reputație dintr-o țară occidentală, apoi se procedează la o subcontractare și, de pe laptop, se urmărește execuția lucrărilor, fără a se angaja vreun salariat. La fel, se evită plata impozitelor pe muncă și a contribuțiilor sociale și se achită eventual impozitul pe profit. Care este oricum derizoriu! Deși, mai degrabă, la unison cu fârtații  întru colonialism, mai mult nu se achită acest impozit, externalizându-se cea mai mare parte din profit înainte de fiscalizare, dacă nu cumva se declară la Fisc pierdere! Nu există niciun fel de pericol, deoarece, pentru Fiscul din România, firma străină este bibelou de porțelan. Ziarul Financiar menționa cazul firmei austriece Swietelsky, cu o cifră de afaceri de peste 162 milioane lei, deși nu are niciun angajat, care a construit cea mai lungă linie de tramvai din Cluj-Napoca și tronsoane de cale ferată în zonele Vințu de Sus – Simeria și Curtici – Arad.

Să nu confundăm sau să punem cumva pe același plan firma străină fără salariați cu puzderia de microfirme românești fără salariați (vreo 300.000 la număr), care n-au angajați pentru că abia își trag sufletul să-l țină în viață pe bietul lor „antreprenor“.

Nu este greu de dibuit de ce există o anume înghesuială de prin țări vestice în căutarea formulei „supercoloniale“ prin România, deși cheia exploatării coloniale este în România tocmai folosirea salariilor mici, și nu evitarea acestora! Fără îndoială, salariul colonial – deci utilizarea forței de muncă locale la costurile ei derizorii – este instrumentul fundamental al exploatării coloniale a României. De aceea, capitalul vestic – devenit noul proprietar al României – are ca preocupare prioritară menținerea pe rol a salariilor mici, blocarea oricărei inițiative de mărire a acestora, ținerea în priză a trădătorilor de neam și țară spre a-i determina să nu facă vreo manevră greșită, ba chiar să bată toba păstrării salariilor mici ca o condiție a stabilității financiare și atractivității pentru investițiile străine.

Explicația „supercolonialei“ se află în sistemul fiscal din România, de asemenea vizat de capitalul străin să rămână în parametrii exploatării coloniale. Fiscalitatea din România nu numai că nu combate, dar şi contribuie la prelungirea şi promovarea actualei împărţiri odioase a PIB-ului între muncă şi capital (doar 30% munca și vreo 55% capitalul, adică exact invers decât în țările de prin Occidentul mântuitor)! Ca să-şi facă rost de minime fonduri, fiscalitatea din România suprataxează tocmai componenta minoritară, adică munca. Și o face, inclusiv după „revoluția fiscală“ PSD (47%, față de 16%), într-o proporţie de trei ori mai mare decât în cazul capitalului, care este subtaxat. Cei care nu înţeleg cum stă de fapt treaba sau jalnicii menestreli ai capitalului străin o ţin cu participarea însemnată a acestuia din urmă la bugetul statului român, fără a preciza – din neînţelegere sau deliberat – că respectiva participare vine din impozitarea muncii (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine forţei de muncă), şi nu din impozitarea profitului (adică a părţii din valoarea adăugată ce revine capitalului). Mai precis, din impozitarea a ceea ce ne revine „nouă“, românilor, şi nu din impozitarea a ceea ce le revine „lor“, străinilor! „Supercoloniala“ evită plata chiar și a impozitelor pe partea „noastră“ din PIB, căci impozitele pe partea „lor“ oricum se evazionează! ,,

  Ilie Serbanescu - Cotidianul