" Salut ! Murim ! "

        
           " Salut ! Murim!''... ''într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu''





      "Salut ! Murim ! " ...- " Doctore, simt ceva mortal /Aici, in regiunea fiintei mele ''

Nichita Stănescu - Cântec fără răspuns

Ziua lui Nichita Stanescu

A mea - Nichita Stanescu si Augustin Fratila

Singurateca ea mă asteapta să-i vin acasa,
In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.

Ei i se face rău de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
si tocmai să calce pe dinsa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mâna ei
si atirna pe dinsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.

Ea isi asteapta barbatul betiv
Ca să-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.

Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine în boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
să nu greseasca barbatul niciodata
drumul predestinat.

Luna in camp - Nicu Alifantis si Nichita Stanescu

A fost ziua lui Nichita.


Nichita Stănescu Lună în câmp

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.

Nichita Stanescu - Poveste sentimentala si un Tango Instrumental

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
Tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-l infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la-inceput

Aspiratii ; Eminescu si Anton Suteu

Nu am stiut ca Anton Suteu nu mai este printre noi, am iubit mult muzica lui.

Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic
şi nici tu
am crezut că suntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret, -
acela că existăm...
Dar era noapte şi, vai, dimineaţa,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tâmpla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Şi m-am gândit -Doamne,
ce fel de pâine voi mai fi fiind
şi eu,
şi pentru cine?
Nichita Stanescu

ROMANIA : NICHITA STANESCU - Spre Andromeda

E-un viitor pe care-l poti atinge cu geana,
indaratnica mea femeie.
Nu-i un joc, e numai un adevar ce va fi
la fel de prelung si de melodios,
ca adancurile de ocean inchipuite de cantaretii
la harfa, la fluier de os.

Lasa-ti umbra sa-mi treaca peste maini, peste umeri,
ca pe treptele unei scari in spirala,
si uita-te cu un colt de spranceana
cum iau nastere cuvintele de pe buzele mele,
asemenea lunii din marea vicleana.

Fiece cuvant care-l spun e un trup straveziu
de barbat, de femeie,
e-un sir unduit taiat in doua
gheata unui desert ce scanteie.
Vechile nuante-ale lucrurilor in zadar le mai cauti
statura lor necrescuta, culorile lor in schimbare
atarnand spre gri, ca niste capete de baieti
aplecate pe-o balustrada, visatoare.

Priveste, a aparut un platou
lucios, de metal.
Ce-ntins e platoul de nobil metal!
Noi doi suntem in mijlocul lui.
Si iata ca spui
cuvantul "noi",
fara sa te inclini intr-un rotocol de aer,
fara sa te incovoi intr-un val!

E-ntr-adevar un platou stralucitor de metal!
De-aici se pleaca in sus, e-atat de simplu!
La fel ca o miscare de dans,
un dans al gandurilor,
un dans al ideilor,
suitorul miscarilor dans.

Deasupra sunt planetele. Le poti atinge si tu,
cumva,
cu o vocala, cu o singura vocala,
cu A.

Tu, pamantule, ochi albastru,
pentru ca suntem privirile tale.
Tu, pamantule, gatlej de foc,
pentru ca suntem strigatul tau.
Tu, pamantule, tampla albita,
pentru ca suntem gandurile tale.
O, pamantule,
tu, batranule,
inteleptule, miscatorule!

ROMANIA : NICHITA STANESCU - NASTEREA

M-am trezit dintr-un somn pe care nu l-am dormit.
As fi fost un arbore binemirositor
dar ma chinuie foamea arborilor binemirositori.
As fi fost un lup uratmirositor
dar ma chinuie foamea lupilor uratmirositori.
As fi fost apa de ocean
greoaie si sarata.
As fi fost stanca verde a unei insule
dar ma chinuie foamea stancii verzi de insula.
As fi murit, da as fi murit
dar ma chinuie foamea unei vieti
netraite.

ROMANIA : NICHITA STANESCU - DIN NOU, NOI

Bun, dar cu noi cum ramane ?
Ei au fost mari, tragici, sfinti...
Ei au mancat paine,
parintilor nostri le-a fost parinti

Dar noi, dar cu noi ?...
Lor le-a fost frig, au patimit,
au mers prin zapada, prin noroi,
au murit si s-au nemurit

Noi traim, cu noi cum ramane ?
S-a hotarat ceva ? S-a hotarat ?
Cand anume si ce anume ?
Suntem, dar ne este urat.