Sunt culmi infricosate in sufletele noastre,
Dar nimeni nu le suie si nimeni nu le- atinge,
Deasupra, peste neguri,furtuna si dezastre
Pe ele niciodata lumina nu se stinge...
Acolo rasaritul trimite-ntaia raza,
Amurgul tot acolo lucirea lui din urma,
Pe fruntea lor lumina de-a pururi scanteiaza
In chip de sarutare,ce-n veci nu se mai curma.
Arareori un vultur cu aripe balane
Ratacitor ajunge pe culmi,dar nu mai zboara,
Caci prins adanc de vraja seninelor arcane,
Ramane sus acolo si nu se mai coboara.
duminică, 28 martie 2010
ROMANIA : Vasile Voiculescu - SUNT CULMI INFRICOSATE
Etichete:
dorinte,
ganduri,
meditatie,
munte,
necuprins,
POEZIE ROMANEASCA,
Romania,
sunt culmi infricosate,
Vasile Voiculescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu