La multi ani , cu bine !

   
      Pe stil vechi sarbatorile nu s-au terminat ....






 



       Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
ingerii prin cer. 
Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaier, 
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -

Vantul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
in buhai de luna plina
leganat in ger. 

Patru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde-ndruga, 
- Lerui, Doamne, Ler -
N-au venit cu grau la poarta, 
ci au rupt din ger
stele mari ca sa le-mparta, 
- Lerui, Doamne, Ler -
Si-n Florar de roade grele, 
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi campul cer de stele
tolanit sub cer? 

Numai tu astepti in tinda, 
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n-ai colinda
si nu stii Prier. 

Nici un cantec alb nu vine
falfaind mister, 
cu o stea si pentru tine, 
- Lerui, Doamne, Ler

Radu Gyr

In coliba-ntunecată

Din carne şi os lucrată,
A intrat Hristos deodată.

Nu făclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frânge.
Ci, El însuşi trup şi sânge.

Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.

Coliba cum L-a primit
S-a făcut cer strălucit
Pe bolta de mărgărit.

Iar în ea soare şi stele
Cu Arhangheli printre ele.
În mijloc, Tron luminos.

Şi, pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucură
Duhul Sfânt s-alătura.

Şi acolo rămânea
Şi acum şi pururea.

Trup tu dormi, Domnul te paste! 
Suflete, scoli si cunoaste
Luminos Prunc ca Se naste
In pestera inimii, in palatul Treimii. 
Dara Pruncul cine mi-I? 
Mi-e Hristosul Dumnezeu
Coborat in pieptul meu. 
Maica Sfanta-n brate-L tine, 
Duhul Sfant cu drag L-alina, 
Ingeri cu raze se-nchina. 
Nu dorm, trupul meu imi spune
Ci-nclestat de grea minune
Stau in muta rugaciune
Sa mai misc nu se cuvine, 
Caci cu harul care vine, 
Raiul tot se afla-n mine
Şi noi, Doamne, ne-am sculat.

Colibele-am curăţat
Uşi, ferestre, toate-s noi,
Doamne, intra şi la noi

Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu - CCXI (sonete de dragoste )si Rumba Claro de Luna

Nu mai cunosti aceasta licoare cristalina ?
E dragostea : strivita in teascul greu de chin,
Drint-un sonet intr-altul, am tras-o ca pe-un vin,
Si vers cu vers, de-a lungul, am limpezit-o, lina.
Ca ochiul unui inger ii este-acum candoarea;
Tumult si spuma, drojdii in drum a lepadat;
Din cruda fermentare atat a mai pastrat,
Imbatatorul spirit, taria si ardoarea.
De oriunde tasneste, o raza sta viata;
La piept strangand cu mila amarul nostru ieri,
In tainica-i lucrare iubirea ne invata
Ca e si-o fericire urzita din dureri;
Potrivnicele-arome zambind, in ea le-mbina...
Pocalul sus...si-nchina: iti torn lumina.

Vasile Voiculescu - CCX (sonete de iubire )

Ma -mbii doar cu o cupa de dragoste ? Eu cer
Sa urc iubirea toata, cum urci o inaltime :
Sub orice pas sa-i creasca o noua adancime
Si-ntinderea-i cat lumea s-o-ncercuim cu cer.
Iti dau imparatia cea far' de vatamare
In care osti si arme sunt pururi de prisos...
Cand aur, slava, ruga cad, nu mai au folos,
Eu te rascumpar mortii cu cantec si visare !
NU ! Stelele si sortii n-au nici o-ntaietate,
Sunt fructele luminii ce-a-nsamantat pustia...
Din ale noastre ravne-si ia hrana vesnicia:
Noi cu o-mbratisare rodim eternitate...
Inalta-ti suflul. duhul... si da-mi acel sarut
Care-a-nceput pe gura celui far' de-nceput.

ROMANIA - Vasile Voiculescu - BATEA LA POARTA CERULUI

Batea la poarta cerului o raza,
Batea sfios si-ncet ca o straina...
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat,uimit de palida lumina.

Era o palida raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca

Parea ata de trista si umila,
Dar totusi credincioasa si curata,
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.

Apoi grabit a luat-o-n cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora;
I-a podidit pe toti,privind-o,plansul
Si-au strans-o-n brate toti ca pe o sora!

Ea le-a zambit,stergandu-le plansoarea
Si s-a rugat apoi de ei fierbinte
S-o-nfatiseze bunului Parinte
Ca sa primeasca binecuvantarea;

"Stapane vesnic,datator de viata,
Din ce-ntuneric ma-nalti la Tine.
Din ce prapastii crancene de ghiata,
Din ce vartej de patimi si ruine!

Cat am luptat cu oarba ratacire,
Cu nebunia surda si pacatul
Dar n-am putut sa seman o sclipire
In largul noptii stapanid de-a latul

Si-n van am ars un creier,neandurata,
Ca pe-o festila,fara de crutare,
Invinsa, goala,stinsa,spulberata
Doar in surghiun gasesc acum scapare.

Sa pot s-ajung la cerurile albastre,
Ca dintr-o grea catusa ce ma strange
Am srabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!"

Cum sta smerita in fata stralucirii,
Silita ochii sarbezi sa si-i plece
Sarmana raza- far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.

"Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai cel vesnic nevazutul Tata...
Tu fugi de teama sa nu fii stinsa?
Dar cand s-a stins lumin-adevareta?!

De te-am trimis in lumile-nvrajbite
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi;
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la noi!

Dintr-un biet sambur'nabusit in fasa,
Din scapararea unei minti senine
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantul insusi pan'la Mine!

Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata mostenire?!"

Mergand apoi spre raza-mbarbatata
I-a sarutat obrajii amandoi;
"Copila mea,fi binecuvantata,
Ia-ti deci puteri si-ntoarce-te-napoi!

Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina
Sa-l paraseasca ostile ceresti,
Tu sa ramai,caci tu esti doar lumina
Si nu traiesti decat cand stralucesti!"

Copiata dupa un volum de poezii din anul 1983 - Minerva (!!!!!!?????? ce ziceti !?)

ROMANIA : Vasile Voiculescu - SUPREMA LIBERTATE

Nu-mi trebuie viata vesnica,eternitate
(Alte fara de margini inchisori),
Dincolo de orice existente,presimt uneori
O dezlegata de toate,suprem de simpla libertate...


Acolo nazuiesc eu...Si cred ca nu-n zadar:
Unde nimicul nu-si mai inalta schela,
Unde se intra de pretutindeni,fara porti,far'de hotar,
Unde nesfarsitul,desavarsit,nu mai incape iar...
Doamne al uriasei mele nestiinte,tu esti acela.

Copiata dupa un volum de poezii din anul 1983 - Minerva (!!!!!!!???????? ce ziceti ?!)

ROMANIA : Vasile Voiculescu - N-AI TEAMA

N-ai teama,mi-a spus,
Sunt ca un munte
Muntele cel de sus.
Am vai adanci,piscuri in cer,
Flori si pasuni,
Pesteri negre cu vagauni.
Prapastii cu moarte,
Izvoare cu viata,
Noapte la poale,pe crestet rasarit,
Trasnete si azur nesfarsit.
Dincolo de gheturi si zapezi,
Unde vrei sa te asezi?Urci pana-n varf, ramai pe-o barna?
Potecile-s taine de schit ori stana.

Copiat dupa un volum de poezii din anul 1983 la Minerva !

ROMANIA : Vasile Voiculescu - SUNT CULMI INFRICOSATE

Sunt culmi infricosate in sufletele noastre,
Dar nimeni nu le suie si nimeni nu le- atinge,
Deasupra, peste neguri,furtuna si dezastre
Pe ele niciodata lumina nu se stinge...

Acolo rasaritul trimite-ntaia raza,
Amurgul tot acolo lucirea lui din urma,
Pe fruntea lor lumina de-a pururi scanteiaza
In chip de sarutare,ce-n veci nu se mai curma.

Arareori un vultur cu aripe balane
Ratacitor ajunge pe culmi,dar nu mai zboara,
Caci prins adanc de vraja seninelor arcane,
Ramane sus acolo si nu se mai coboara.