RABINDRANATH TAGORE - Frate,nimeni nu traieste de-a pururi

Frate, nimeni nu traieste de-a pururi
si nimica nu dainuie vesnic.
Tine minte aceasta si bucura-te !
Nu-i viata noastra-aceeasi singura si veche povara,
nu-i calea noastra-aceeasi singura si lunga drumetie.
Un singur rapsod nu e dator
sa-ngane-acelasi cantec invechit.
Floarea se ofileste si moare;
dar cel ce poarta floarea nu-i chemat
s-o jeleasca pe vecie.
Frate,tine minte aceasta si bucura-te !

Trebuie sa vina si o pauza deplina,
sa-mbine sunetele in desavarsita-armonie.
Viata se garboveste-n amurgu-i de soare
pentru-a fi cufundata in umbre-aurite.
Dragostea trebuie chemata din jocu-i
pentru-a sorbi din amarul durerii,
trezindu-se in raiul lacrimilor.
Frate,tine minte aceasta si bucura-te !

Ne grabim sa ne culegem florile
nainte de-a ni le smulge vijelii trecatoare.
Ni se iuteste sangele si ochii ni se lumineaza
cu fiecare sarut ce-l smulgem,
sarutari ce-ar pieri,de-ntarziem.
Nerabdatoare ne e viata,
dorintele ne mistuie-ascutite,
caci Vremea bate-n bronzul despartirii.
Frate,tine minte aceasta si bucura-te !

N-avem noi timp sa prindem un lucru,
sa-l sfaramam si sa-l zvarlim in colb,
Orele sar sprintene tainuindu-si visele-n mantiile lor.
Scurta ni-i viata si ne soroceste
putine zile pentru dragoste.
De-ar fi doar pentru truda,
ni s-ar parea fara sfarsit de lunga.
Frate,tine minte aceasta si bucura-te !

Indragim Frumusetea
pentru ca dantuie-n acelasi cant zburator
ca si vietile noastre.
Pretuim Stiinta
pentru ca n-avem nicicand ragaz s-o implinim.
Toate zamislirile sfarsesc in Vazduhul etern.
Doar florile amagitoare ale Pamantului
le pastreaza pururi proaspete doar moartea.
Frate,tine minte aceasta si bucura-te !