Zi dupa zi,el vine si pleaca.
Du-te si da-i o floare din parul meu,prietena!
Daca,daca te-ntreaba cine i-a dat-o.
te rog,nu-i spune cum ma cheama-
pentru ca zi dupa zi,doar vine si pleaca.
El poposeste-n pulbere subt pom.
Asterne-i un covor de flori si frunze,prietena!
Mahniti i-s ochii,mahnita lui privire
mi-aduce-n inima-mahnire.
El nu da grai la ceea ce-i in mintea lui posaca.
Zi dupa zi,doar vine si pleaca...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu