TAGORE - Cand lampa mi s-a stins...

Cand lampa mi s-a stins langa pat,
m-am trezit cu pasarile-n zori.
Am stat la fereastra deschisa
c-o proaspata cununa-parul desfacut.
Tanarul calator venea pe drum
in ceata trandafirie-a diminetii.
Un sirag de perle i-atarnau la gat,
si razele soarelui ii cadeau pe coroana.
Se opri naintea usii mele si ma intreba
strigand nerabdator:"Unde este Ea?"
Spre rusinea mea nu i-am putut raspunde:
"Ea sunt eu,tinere calator,Ea sunt eu!"

Era-n amurg si lampa neaprinsa.
Pierduta-n ganduri imi impleteam cozile.
Tanarul calator veni in carul sau,
sub nimbul asfintitului de soare.
Caii spumegau in zabale
si vesmintele-i erau pline de colb.
Cobora la usa mea si ma-ntreba cu glasul stins:
"Unde este Ea?"
Spre rusinea mea nu i-am putut raspunde:
"Ea sunt eu,calator trudit,Ea sunt eu!"

Noapte de aprilie.Lampa-i aprinsa-n odaie.
Boarea sudului adie molcoma.
Papagalul galagios doarme-n colivie.
Camasa mea-i de culoarea gatului de paun,
iar mantia mi-i verde ca iarba tanara.
Stam pe podea privind prin fereastra ulita pustie.
In noaptea-ntunecata-ngan:
"Ea sunt eu,calator deznadajduit,Ea sunt eu!"