ROMANIA : STEFAN AUG. DOINAS - Iedera Indragostita

Mesterul,stropit pe maini cu var,
inalta coloane si-arhitrava.
Zgribulita-n cuibul ei amar
de pamant,sfioasa si firava,
iedera-ncerca fara spor
sa i se-nfasoare pe picior.
- Vrei sa stam de vorba ? Vino sus...
Ah,de-atunci suvoaie-ntregi de clipe
si-au varsat luminile in vant !
Iedera-mbatata de cuvant
musca zidul nalt ca sa nu tipe
si mereu,mereu isi ia avant.
Iat-o:frunza palida,sihastra,
se alinta seara sub fereastra;
linge glezna pietrelor;deschide
nise oarbe,stresini si firide,
pantece de noi cariatide
si,suind cu soarele pe dungi
misca brate gingase,prelungi.
Nu e fulger,grindina sau ploaie
care s-o opreasca din urcus;
trupul fin si desirat se-ndoaie
lunecand pe muchii,jucausi.
Dale albe,mohorate gresii,
reci vitralii scaparand ca pesti

-aspre,geometrice obsesii -
se inchid sub pasii ei lupesti
si se fac mai netede - sa cada
frunza care bajbaie-n arcada.
Vantul cu ocari,razand de ea,
ii astupa cea din urma stea.
Toate sunt zadarnice.Atrasa
de cuvantul care i s-a spus,
iedera se catara pe casa
intinzandu-si valul de mireasa,
leganat si verde,pana sus.
O,dac-ar scurma prin tencuiala
strabatand-o,dac-ar da navala,
si-ar gasi iubitul in iatac ?
Zidurile stiu, fara-ndoiala.
Zidurile o sustin - si tac...