TAGORE - Gradinarul dragostei

 

Slujitorul: Regina mea,indura-te de slujitorul tau !

Regina: De-acum sfarsita-i intrunirea
si slujitorii-mi sant plecati.
de ce vii tu la-ntarziata ora ?

Slujitorul: Cand ai sfarsit cu ceilalti,
incepe ora mea.
Cu ce sa te slujeasca
cel de pe urma slujitor ?

Regina: Ce poti nadajdui E prea tarziu.

Slujitorul: Numeste-ma gradinarul
gradinii de flori !

Regina: Ce nerozie-i asta ?

Slujitorul: Ma lepad de-orce alta-ndatorire.
Zvarli-voi lancea,sabia in colb.
Nu-mi da solii la curti indepartate,
si nici porunci de-a cucerii noi tari.
Numeste-ma gradinarul
gradinii tale de flori !

Regina: Care-ti vor fi indatoririle ?

Slujitorul: Sluji-voi zilelor tele de tihna.
Improspata-voi firele de iarba
de pe poteca unde treci in zori
si unde talpile-ti vor fi imbratisate
de flori nerabdatoare de-a muri
si-a miresma sub pasii tai.
Eu te voi legana-ntr-un leagan
Prins intre crengi de saptaparna,
in timp ce Craiul Nou al inserarii
se va trudi cu buze de lumina
s-atinga,printre frunze,rochia ta.
Voi umple lampa cu ulei inmiresmat
sa arda langa patul tau,
si scaunelul scund de subt picioare
l-oi zugrav-n desene minunate
cu pasta de santal si de sofran.

Regina: Si ce-i dori tu drept rasplata ?

Slujitorul: Sa mi se-ngaduie sa tin in palme
micii tai pumni - boboci de lotusi -
si sa petrec ghirlande de flori
jur-imprejurul bratelor tale
si talpile sa ti le-mpurpur
cu mustul din petale de ashoka
si-un fir de colb ramas acolo
sa-l iau pe buze-ntr-un sarut.

Regina: Ti se-mplineste ruga,slujitor al meu.
Vei fi de-acum gradinarul
gradinii mele de flori.