ADRIAN PAUNESCU - Un gand al lui Balcescu, de departe

Vai,ipocritii,cum ma dau afara
Cand e sa fiu chemat la cate-un praznic.
Mijloc de veac,eu sangerez naprasnic,
Ca-n veac strain in propia mea tara,

Atat de-nstrainat si de rece,
Atat de indelung ticalosita,
Atat accent corupt peste Ursita,
Atat de cinic raul,nu-i mai trece.

Ia seama,tara mea orientala !
Ce silnic tricolorul tau adie,
Ai sa ramai saraca si pustie,
Spital in care nu mai e nici boala.

Ce-i de facut ? Imbatrinesc in tine,
In descendenta domnului Quijote,
Ma lupt cu mori de vant ce fac bacnote
Si carora,tradandu-te,li-i bine.

Ce singur si ce usoara prada
Agresiunii celor fara mila.
O lumanare... tivda,o festila,
Ce simplu-i este noptii sa ma vada.

Minnciuni,minciuni si clevetiri si barfe,
La tribunal poarta roba hotii,
Ne vom ticalosi cumva, cu totii ?
Vom fi un neam de delatori si tarfe ?

Mergeai in jurul soarelui, o tara,
Si-un accident te-a intrunat din cale,
Unde sunt mama cantecele tale ?
Din cosmos hotii te vor da afara.

Alcool iti vor aduce in aorte
Si limba ta o vor sui pe cruce,
La un azil al Terrei te vor duce
Si te vor vinde pe valuta forte

Ma uit la muncitorii si taranii
Ce nu mai cred acum decat in tine
Si carora li-e sila si rusine
Ca-i stinge truda si putini sunt banii.

Sunt servitorul tau si sunt cosarul
Ce fumurile epocii le spala;
Ia seama, tara mea orientala,
Prin partea noastra s-a umplut paharul !
Copiata din "Totusi iubirea" 1983