Vasile Voiculescu - CCX (sonete de iubire )

Ma -mbii doar cu o cupa de dragoste ? Eu cer
Sa urc iubirea toata, cum urci o inaltime :
Sub orice pas sa-i creasca o noua adancime
Si-ntinderea-i cat lumea s-o-ncercuim cu cer.
Iti dau imparatia cea far' de vatamare
In care osti si arme sunt pururi de prisos...
Cand aur, slava, ruga cad, nu mai au folos,
Eu te rascumpar mortii cu cantec si visare !
NU ! Stelele si sortii n-au nici o-ntaietate,
Sunt fructele luminii ce-a-nsamantat pustia...
Din ale noastre ravne-si ia hrana vesnicia:
Noi cu o-mbratisare rodim eternitate...
Inalta-ti suflul. duhul... si da-mi acel sarut
Care-a-nceput pe gura celui far' de-nceput.