duminică, 26 decembrie 2021
miercuri, 15 decembrie 2021
Sfântă Noapte de Crăciun - Adrian Păunescu, Paula Hriscu, Tatiana Stepa
duminică, 14 noiembrie 2021
Începe Postul Crăciunului
duminică, 5 septembrie 2021
Streets of Philadelphia, Kensington Avenue, What happened today, Aug, 2021. + Dan Diaconu - Prin hățișurile geopolitice ale prezentului
joi, 2 septembrie 2021
Fostul sef al Colegiului Medicilor Vasile Astarastoae prezinta realitatea nefardata: „E posibil ca vaccinarea sa nu fi influentat semnificativ mersul pandemiei. Vaccinatii se pot imbolnavi, pot transmite virusul la fel ca nevaccinatii"
Iata principalele pasaje din analiza profesorului Astarastoae:
„Am urmarit numarul de cazuri noi (la un milion de locuitori) in perioada de varf a pandemiei in fiecare tara, numarul de decese (la un milion de locuitori) si procentul de vaccinari complete. Am ales raportarea la milionul de locuitori deoarece aceste tari au populatii diferite: Israel – 9,1 milioane de locuitori, Iordania – 10 milioane de locuitori, SUA – 328,2 milioane locuitori, India – 1,366 miliarde locuitori. Cei doi parametri, cazuri noi si decese au valoare orientativa. Numarul cazurilor noi confirmate este diferit de numarul cazurilor reale din doua motive: testarea limitata si erorile testelor. Numarul deceselor este influentat de modalitatea de raportare impusa de OMS. (...)
Doua observatii:
1. Este posibil ca vaccinarea sa nu fi influentat in mod semnificativ mersul pandemiei. Mai mult, situatia epidemiologica din India si Iordania a fost si este mai buna decat in Israel si SUA. Pot exista mai multe explicatii: fie eficienta vaccinului nu este cea prognozata, fie perioada de protectie este mai mica de 6 luni, fie vaccinul este ineficient fata de varianta delta, care a devenit dominanta in aceste tari. De remarcat ca, in perioada de varf, India a avut un numar de cazuri si de decese la mai putin de jumatate comparativ cu Israel si SUA (India – 3,01 decese /milion locuitori la 21 mai 2021, Israel – 7,38 decese/milion locuitori la 25 ianuarie 2021, SUA – 10,27 decese/milion locuitori la 14 ianuarie 2021).
2. Vaccinatii se pot infecta, se pot imbolnavi si pot transmite virusul la fel ca nevaccinatii. De aceea nu se justifica masuri discriminatorii luate impotriva nevaccinatilor sau obligativitatea vaccinarii.
In concluzie, sloganul 'Invingem pandemia prin vaccinare' nu are deocamdata sustinere in jocul numerelor.
P.S.1: Un alt mit, care incepe sa se prabuseasca: 'vaccinatii se pot imbolnavi, dar fac forme usoare'. In luna iulie 2021, 40% dintre decese in Marea Britanie se inregistrau la vaccinati, iar in SUA, in statul Massachusetts, majoritatea deceselor si spitalizarilor au fost la persoane vaccinate. Cifrele arata astfel: SUA, pe 11 ianuarie 2021, raporta la 752,48 cazuri noi/milion locuitori, 383,23 cazuri/milion locuitori spitalizati, iar la ATI – 86,32 cazuri/milion locuitori la o rata de vaccinare – 0%. Pe 28 august 2021, la 465,18 cazuri noi/milion locuitori existau 282,46 cazuri/milion locuitori spitalizate, la ATI – 75,64 cazuri/milion locuitori desi rata de vaccinare completa era de 51,47%. (...)
P.S.2: Repet pentru a nu stiu a cata oara: sunt pro-vaccinare, dar impotriva vaccinarii obligatorii. Am participat la nenumarate campanii pro-vaccinare pentru acele vaccinuri care si-au dovedit eficienta in timp. Am mari reticente cu privire la produsele vaccinale folosite in actuala pandemie si de aceea nu pot sa le recomand. De altfel, o recenta cercetare sociologica in SUA constata ca sunt mai reticenti cei cu doctorat in stiinta si nu (cum se afirma pana in prezent) persoane inculte si neinformate”.
* Cititi aici intregul articol, insotit de grafice
http://ph-online.ro/eveniment/item/120378-fostul-sef-al-colegiului-medicilor-vasile-astarastoae-prezinta-realitatea-nefardata-e-posibil-ca-vaccinarea-sa-nu-fi-influentat-semnificativ-mersul-pandemiei-vaccinatii-se-pot-imbolnavi-pot-transmite-virusul-la-fel-ca-nevaccinatii?fbclid=IwAR3WgqZOT7knWxZ_8OXD4F0hxQabywFBkGPNtzG3cLpSR_0rrCg8O7z1NDk
joi, 19 august 2021
Sucharit Bhakdi - Covid vaccine side effects
sâmbătă, 12 iunie 2021
Polish Pastor Chases Cops Out of Church on Easter Weekend: ‘Get Out! You...
joi, 10 iunie 2021
Trădătorii
duminică, 23 mai 2021
miercuri, 21 aprilie 2021
Ce-am fost în 1989 și ce-am ajuns după 31 de ani?!?
Ce-am fost în 1989 și ce-am ajuns după 31 de ani?!?
Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa:
- exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare;
- autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane;
- avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi;
- locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian;
- la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania;
. centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada.
Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone.
Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia. Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.
În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi”.
Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 31 de ani, domnule ministru?
A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi.
Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim ministru Petre Roman dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani.
Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii:
- România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane;
- producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate;
- în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi;
- ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce înRomânia au murit);
- în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul.
Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; Azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani).
În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna.
Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun, deodorante, creme) a dispărut.
Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi”, „deşeuri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro!
Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro! Ca cea mai ordinară țara COLONIALĂ!
Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!
Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică! Ameţitoare cifre…
Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?
România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai… 6 milioane azi.
Suspect?! Cineva nu raportează corect.
Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoare.
Au contor, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6?
Cu cât păgubeşti statul?
Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări.
De aici, deduceţi consecinţele.
Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum mai producem doar 2 milioane, produceam 10 milioane de tone de păcură și nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic.
Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră.
Cine măsoară producţia?
Cine măsoară distribuţia?
După 1990, s-a schimbat peisajul industrial.
S-a creat o falie între marea şi mica industrie.
De ce s-a întâmplat acest fenomen?
Au venit „sfaturi” de la competitorii noştri europeni: faceţi IMM-uri (întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare.
Parcă intenţionat, nu a existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere;
Guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel.
Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei.
UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului.
Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel.
A trebuit lichidată, ca un „bonus” pentru admiterea în UE.
Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?
Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale”, o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o renaţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine.
A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma.
Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2021!
S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza.
Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii.
Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.
Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de „neguvernare”, program de HOȚIE.
A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat).
A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).
Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.
S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare.
Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină,optică, automatizări, etc.
Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc.
A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială!), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).
Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală.
Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?
Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu.
Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat!
Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă.
Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.
Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români.
Nici după 31 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie.
Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.
A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare?
Fireşte că nu a existat!
Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de FURTURI și protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite.
Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.
„Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”.
Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 31 de ani.
Autor: Constantin Ciutacu, Institutul de Economie al Academiei Române