Radu Gyr - Metanie

Metanie

Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velniţă
Ca-ntr-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte,
Faguri facă-se, şi vin,
Din înfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier!
Fă din fiecare rană
O cădelniţă spre cer,

Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Şi fă zâmbet înţelept.

Radu Gyr

   

Romania : Nicu Alifantis - Romanta mica

Romanţă mică / Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună./ O veştedă lumină răzbate de sub pleoape./ Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:/ Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?/ Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e…/ Tristeţea-n trup se zbate. Surâsul dispărut/ Ne-a-ntunecat sărutul. E aerul mai mut./ Şi între noi tăcerea ca şarpele se suie./ Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună./ O veştedă lumină răzbate de sub pleoape. Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:/ Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?/ Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e… / George Pruteanu