Radu Gyr - Metanie

Metanie

Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velniţă
Ca-ntr-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte,
Faguri facă-se, şi vin,
Din înfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier!
Fă din fiecare rană
O cădelniţă spre cer,

Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Şi fă zâmbet înţelept.

Radu Gyr

   

La multi ani , cu bine !

   
      Pe stil vechi sarbatorile nu s-au terminat ....






 



       Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
ingerii prin cer. 
Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaier, 
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -

Vantul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
in buhai de luna plina
leganat in ger. 

Patru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde-ndruga, 
- Lerui, Doamne, Ler -
N-au venit cu grau la poarta, 
ci au rupt din ger
stele mari ca sa le-mparta, 
- Lerui, Doamne, Ler -
Si-n Florar de roade grele, 
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi campul cer de stele
tolanit sub cer? 

Numai tu astepti in tinda, 
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n-ai colinda
si nu stii Prier. 

Nici un cantec alb nu vine
falfaind mister, 
cu o stea si pentru tine, 
- Lerui, Doamne, Ler

Radu Gyr

In coliba-ntunecată

Din carne şi os lucrată,
A intrat Hristos deodată.

Nu făclie ce se stinge,
Nu icoana ce se frânge.
Ci, El însuşi trup şi sânge.

Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.

Coliba cum L-a primit
S-a făcut cer strălucit
Pe bolta de mărgărit.

Iar în ea soare şi stele
Cu Arhangheli printre ele.
În mijloc, Tron luminos.

Şi, pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucură
Duhul Sfânt s-alătura.

Şi acolo rămânea
Şi acum şi pururea.

Trup tu dormi, Domnul te paste! 
Suflete, scoli si cunoaste
Luminos Prunc ca Se naste
In pestera inimii, in palatul Treimii. 
Dara Pruncul cine mi-I? 
Mi-e Hristosul Dumnezeu
Coborat in pieptul meu. 
Maica Sfanta-n brate-L tine, 
Duhul Sfant cu drag L-alina, 
Ingeri cu raze se-nchina. 
Nu dorm, trupul meu imi spune
Ci-nclestat de grea minune
Stau in muta rugaciune
Sa mai misc nu se cuvine, 
Caci cu harul care vine, 
Raiul tot se afla-n mine
Şi noi, Doamne, ne-am sculat.

Colibele-am curăţat
Uşi, ferestre, toate-s noi,
Doamne, intra şi la noi

Vasile Voiculescu