Fata cu parul ca seceta,
cu dorul ca paiul,
cu inima ca luceafarul,
mi-amintesti satul din chenarul livezilor,
cumpana de lemn si jgheabul ei verde,
marginea padurilor cu iarba pitica
pe care zacea cartea necitita.
Fata a trestiilor si a talangilor,
in comoara codrului pasarea fluiera,
in trunchiuri ruinate plugareau cariile,
sanul tau strivise busuioc si minta,
gura ta radea,
risipea inele
de apa firul cantului,
ochii tai de planta infloreau de-un gand.
Fata cu trupul poleit de soare,
toamna a fost tarzie,- vitele veneau
poticnind si lenes si gemand acasa
Cum sedeai pe piatra si taceai de lung
aveai ochii celor cari adorm spre ziua,
coadele de-arama copleseau grumazul,
gleznele plapande se-ngropau in praf.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu