La multi ani draga Florina R. cu ocazia Floriilor !
Am avut si am probleme cu calculatorul,nu pot intra la tine pe blog si atunci incerc sa ajung in felul asta !
luni, 25 aprilie 2011
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Copaci rezistenti la seceta - Mojdreanul si salcamul
Zilele astea am aflat cum se numeste un copac, un copac foarte raspandit pe terenurile virane si prin gradinile blocurilor din Bucuresti.
Copacul cu pricina se numeste mojdrean sau frasin. Am avut si eu unul la tara, e adevarat crescut in gardul cu vecinul meu. La tara nu l-am vazut prin curtile oamenilor si nici prin padurile din partile mele , la inceput am crezut ca este un copac cu lemnul moale, care se rupe usor (la vant....).
Acuma am aflat ca este un copac cu lemn tare, rezistent la seceta, bun pentru mobila
si chiar folosit ca ceai.
Mojdrean sau frasin (e acelasi lucru), creste spontan, e suficient sa fie unul ca din el se face o padure !, creste foarte repede si nu este pretentios.
Salcamul seamana cu frasinul (creste si se inmulteste foarte repede, e rezistent la seceta si la geruri)si e recomandat pentru zonele din sudul tari unde verile au inceput sa fie foarte calduroase si ploile rare si in cantitati mici ( in Bucuresti si in Lehliu acum 2 zile a fost prima ploaie mai serioasa din primavara asta)
DINU OLARASU - Ploaia asta nebuna
joi, 14 aprilie 2011
Padure Nebuna ; plopi, salcami, stejari, pini ...si iubire
carmen ciocolata-PADURE NEBUNA
In primavara asta am plantat la tara niste meri, liliac, zmeura, aluni, tei,pruni,
ciresi,pini plopi,salcami...si ... ; in afara de pini si tuie nu am dat bani pe nimic, e adevarat ca sunt foarte mici dar imi sunt si foarte dragi. As vrea ca la toamna sa-mi fac o padure pe o suprafata de 6600 de m si atunci pe unii ii voi scoate si replanta din nou (am facut un fel de pepiniera ).Am si semanat cate ceva....printre altele; ghinda, mazare, salcam american,...
Am o stare ca... parca nu mai am timp. Am o stare de neliniste...imi vine sa plang si plang, am o stare de pustiire...as pleca in lumea larga...
Pana atunci voi mai planta si voi mai semana cate ceva. Oare mai exista iubire ?
In primavara asta am plantat la tara niste meri, liliac, zmeura, aluni, tei,pruni,
ciresi,pini plopi,salcami...si ... ; in afara de pini si tuie nu am dat bani pe nimic, e adevarat ca sunt foarte mici dar imi sunt si foarte dragi. As vrea ca la toamna sa-mi fac o padure pe o suprafata de 6600 de m si atunci pe unii ii voi scoate si replanta din nou (am facut un fel de pepiniera ).Am si semanat cate ceva....printre altele; ghinda, mazare, salcam american,...
Am o stare ca... parca nu mai am timp. Am o stare de neliniste...imi vine sa plang si plang, am o stare de pustiire...as pleca in lumea larga...
Pana atunci voi mai planta si voi mai semana cate ceva. Oare mai exista iubire ?
Etichete:
mai exista iubire ?,
Padure,
Padure nebuna,
pomi si pustiire
sâmbătă, 9 aprilie 2011
Luna in camp - Nicu Alifantis si Nichita Stanescu
A fost ziua lui Nichita.
Nichita Stănescu Lună în câmp
Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.
Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei
şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.
Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.
Nichita Stănescu Lună în câmp
Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.
Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei
şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.
Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.
Etichete:
folk,
Luna in camp,
Nichita Stanescu,
Nicu Alifantis
Abonați-vă la:
Postări (Atom)