Radu Gyr - Metanie

Metanie

Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velniţă
Ca-ntr-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte,
Faguri facă-se, şi vin,
Din înfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier!
Fă din fiecare rană
O cădelniţă spre cer,

Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Şi fă zâmbet înţelept.

Radu Gyr