Marcela Saftiuc - Vant de Seara

Muzica care te tine viu ....cantece nedifuzate....muzica romaneasca...
Marcela Saftiuc- Vant de Seara

Ink Painting - Chang Jing - Breath

Vangelis si Vanessa Mae - Roxanne' s veil

Izvorul Noptii - Lucian Blaga

Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negrii incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare,
ca ochii tai, adanci, sunt izvprul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri,
acoperind pamantul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai
Lumina mea.

Vasile Voiculescu - CCXI (sonete de dragoste )si Rumba Claro de Luna

Nu mai cunosti aceasta licoare cristalina ?
E dragostea : strivita in teascul greu de chin,
Drint-un sonet intr-altul, am tras-o ca pe-un vin,
Si vers cu vers, de-a lungul, am limpezit-o, lina.
Ca ochiul unui inger ii este-acum candoarea;
Tumult si spuma, drojdii in drum a lepadat;
Din cruda fermentare atat a mai pastrat,
Imbatatorul spirit, taria si ardoarea.
De oriunde tasneste, o raza sta viata;
La piept strangand cu mila amarul nostru ieri,
In tainica-i lucrare iubirea ne invata
Ca e si-o fericire urzita din dureri;
Potrivnicele-arome zambind, in ea le-mbina...
Pocalul sus...si-nchina: iti torn lumina.

Nichita Stanescu - Poveste sentimentala si un Tango Instrumental

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
Tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
imi lasam un genunchi,
iar cotul mi-l infigeam in pamant,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat te iubeam mai mult, cu atat
repetau, intr-un vartej aproape vazut,
structura materiei, de la-inceput

Vasile Voiculescu - CCX (sonete de iubire )

Ma -mbii doar cu o cupa de dragoste ? Eu cer
Sa urc iubirea toata, cum urci o inaltime :
Sub orice pas sa-i creasca o noua adancime
Si-ntinderea-i cat lumea s-o-ncercuim cu cer.
Iti dau imparatia cea far' de vatamare
In care osti si arme sunt pururi de prisos...
Cand aur, slava, ruga cad, nu mai au folos,
Eu te rascumpar mortii cu cantec si visare !
NU ! Stelele si sortii n-au nici o-ntaietate,
Sunt fructele luminii ce-a-nsamantat pustia...
Din ale noastre ravne-si ia hrana vesnicia:
Noi cu o-mbratisare rodim eternitate...
Inalta-ti suflul. duhul... si da-mi acel sarut
Care-a-nceput pe gura celui far' de-nceput.